barbarie s.f. 1 Stare rudimentară de dezvoltare socială și culturală în care se află un popor, un grup de oameni, un om; (înv.) barbarism. ◆ Sălbăticie. 2 Concepție, atitudine, comportare etc. care arată lipsă de respect, dispreț, ură față de cultură și civilizație. ◆ Concr. Faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. barbarie, lat. barbaria.