18 definiții pentru baieră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A i (se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-.Pl. și: baieri.- Var.: (pop.) báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

báieră sf [At: PRAV. (1652), ap. GCR I, 162/22 / V: (îrg) bairă sf, -ier, (reg) -ir, ~ior sn (iuz) bae- / Pl: băieri și ~ri / E: lat bajulus, bajula] 1 (Mpl) Parte a unui obiect (de obicei curea, sfoară, ață etc.) care ajută la transportarea, atârnarea sau strângerea obiectului respectiv. Si: toartă. 2 (Îe) A strânge -rile pungii A face economii. 3 (Îe) A avea nouă -ri la (gura de la) pungă A fi foarte zgârcit. 4 (Îe) A-i tăia (cuiva) -rile pungii A face (pe cineva) să-ți dea bani. 5 (Îvp; spc) Cheotoare. 6 (Reg; îlav) În baier Dezbrăcat2. 7 (Pop; fig; îs) -rile inimii (sau, rar, -rul pieptului) Valvele inimii. 8-12 (Îe) A (i se) rupe -rile inimii A simți (sau a produce cuiva) o mare durere (fizică sau) morală. 13 (Îe) A-și dezlega -rile inimii A se destăinui. 14-16 (Îe) A ofta (sau a râde ori a striga) din -rile inimii A ofta, (a râde sau) a striga foarte tare, cu toate puterile. 17 (Îvr) Adâncime. 18 (Reg) Minte. 19 (Trs) Salbă de bani. 20 (Îvp) Amuletă. 21 (Înv; îlav) În – Ca amuletă. 22 (Bot; îc) -a-ungurului Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori în mici capitule violacee deschis (Centaurea micranthos).

báieră s.f. 1 (mai ales la pl.) Curea (subțire), sfoară etc. cusută sau atașată la un obiect pentru a-l putea transporta, atîrna, strînge, închide etc. Apucă baierile sacoșei pline și porni încet spre casă. ◇ (pop.) Băierile inimii (sau baierul pieptului) = valvele inimii. ◇ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a provoca cuiva sau a simți o mare durere (fizică ori morală). = A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a rîde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a rîde) foarte tare, din toate puterile. ◆ Fig. Adîncime, fund. Tetis chemă pe Briareu ca să iasă din băierile adînci ale pămîntului (ODOB.). 2 (la pl.) Șnur, ață etc. cu care se leagă, se strînge sau se încheie un obiect de vestimentație. Își rupse... băierile cămășii (SLAV.). ◆ Sfoară, șnur cu care se leagă gura unei pungi. În chimir se amestecau, pe lîngă băierele pungii, lanțugul briceagului (SADOV.). ◇ Expr. A lega (sau a strînge) băierile pungii (sau la pungă, de la pungă) = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi (foarte) zgîrcit. A tăia (cuiva) băierile pungii = a face (pe cineva) să-ți dea bani. A deznoda băierile pungii v. deznoda. 3 (mar.; pop.) Ochi de frînghie sau de piele fixat de marginea unei bărci, prin care se trece vîsla. 4 (pop.; în credințe; în formabaier” împletitură descîntată care se pune la gîtul copiilor bolnavi; amuletă. 5 Compus: (bot.) baiera-ungurului = plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu florile în mici capitule violaceu-deschis (Centaurea micranthos). • pl. -i, (pop.) băieri. și (înv., reg.) báiră s.f., báier, báir, báior s.n. /lat. baiulus, baiula.

BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

BÁIERĂ, băieri și baieri, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Curea sau sfoară, ață mai groasă, fîșie îngustă și mai ales împletită de cînepă, de lînă etc., cusută sau legată de un obiect oarecare (de exemplu de o traistă, de o găleată, de un ghiozdan, de o ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi purtat dintr-un loc în altul sau atîrnat (pe după gît, în cui etc.). Traista cu flori mari, cu baieră colorată. CAMILAR, N. II 259. Eu îmi luam ghiozdanul, îi treceam băierile pe dupe gît și colindam pe aceleași cărări. DELAVRANCEA, H. T. 86. Dacă vede și vede, taie baierile de la traistă... și face cum poate, de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Mîna Sub șa că băga, Plosca De baieri scotea, un pahar de vin turna. TEODORESCU, P. P. 629. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere (fizică sau morală). Biata fată își plîngea nevinovăția cu niște graiuri de-ți rupea băierile inimii. ISPIRESCU, L. 354. A-și dezlega băierile inimii = a face confidențe, a se destăinui (cuiva), a-și deschide inima. Frunză, văzîndu-l cum vrea să-și ascundă oftatul, s-așeză mai bine pe prispă, își răsuci o țigară, cu simțămîntul că omul e gata să-și dezlege baierile inimii. CAMILAR, TEM. 29. A ofta (sau a striga, a rîde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din adîncul inimii, din toată inima, din toate puterile. Sărăcuț de maica-meastrigă din băierile inimei Bisoceanul. ODOBESCU, S. III 189. ◊ Fig. (Rar) Adîncime, fond. Tetis chemă pe Briareu ca să iasă din băierile adînci ale pîmîntului. ODOBESCU, S. III 272. Ață, șiret, șnur etc. cu care se leagă, se strînge sau se încheie o rufă, o haină etc. Își puse mînile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii. SLAVICI, O. I 203. ♦ Sfoara sau șnurul cu care se leagă gura pungii. Umblau și pui de lele care tăiau pe nesimțite... băierile pungii țăranului și-l lăsau lefter. PAS, L. I 58. În chimir se amestecau, pe lîngă băierele pungii, lanțugul briceagului... SADOVEANU, N. F. 12. ◊ Expr. A strînge băierile pungii = a face economii, a deveni (mai) econom, a fi (mai) strîns la pungă. N-ai decît să strîngi băierile pungii. ALECSANDRI, T. 1236. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgîrcit. Nu. vezi că ăștia... au fost buni, milostivi și n-au rîvnit la ale altuia... și n-au avut nouă băieri la pungă ca în ziua de azi... DELAVRANCEA, H. TUD. 13. 3. (Rar; în forma baier) Amuletă. Acest copil avea un baier atîrnat de gît. Și dacă îl luă, văzu că-ntr-însul era o scrisoare. ISPIRESCU, L. 146. – Pl. și: baiere. – Variantă: báier, baiere (SBIERA, P. 11), s. n.

BÁIERĂ, băieri, s. f. 1. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau legată de un obiect (traistă, ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi transportat sau atîrnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rîde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toată inima. ♦ Ață, șnur etc. cu care se leagă, se strînge sau se încheie o rufă, o haină, o pungă etc. ◊ Expr. A strînge băierile pungii = a face economii. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgîrcit. ♦ Ochi de frînghie legat de fiecare dintre cele două margini ale unei bărci, prin care se introduc vîslele. 2. (Rar) Amuletă. [Pl. și: baieri.Var.: báier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.

BÁIERĂ băieri f. Sfoară sau curea prinsă la un obiect pentru a-l putea transporta, atârna sau lega. * A i se rupe (cuiva) băierile inimii a avea o mare durere sufletească. A ofta din băierile inimii a ofta foarte tare, adânc. A strânge băierile pungii a face economii (de nevoie). [G.-D. băierii; Sil. ba-ie-; Pl. și baiere] /<lat. bajulus, bajula

báĭeră f., pl. e și băĭerĭ (d. lat. *bajula, purtătoare, fem. de la bijulus, purtător, hamal. Întîi s’a zis *baĭură, apoĭ baĭeră. D. rom. vine rut. baior, găitan de lînă. Cp. cu caier și germ. hosen-träger, cozondracĭ). Găitan care strînge o haĭnă la șoldurĭ saŭ la gît orĭ un sac orĭ o pungă la gură. Lucru purtat atîrnat la gît (un amulet, o cruce, niște canforă ș.a.). Fig. Băĭerele inimiĭ, adîncu inimiĭ (maĭ mult iron.): a striga din băĭerele inimiĭ. A strînge băĭerele pungiĭ, a nu maĭ cheltui, a face economie.

BÁIER s. n. v. baieră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!baieră (pop.) s. f., g.-d. art. baierii; pl. baieri

baieră (pop.) s. f., g.-d. art. băierii / baierii; pl. băieri / baieri

báieră s.f., g.-d. art. băierii / báierei; pl. băieri / báiere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÁIERĂ s. cheotoare. (~ la gura cămășii țărănești.)

BAIERĂ s. cheotoare. (~ la gura cămășii țărănești.)

Intrare: baieră
baieră1 (pl. băieri) substantiv feminin
substantiv feminin (F52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baieră
  • baiera
plural
  • băieri
  • băierile
genitiv-dativ singular
  • băieri
  • băierii
plural
  • băieri
  • băierilor
vocativ singular
plural
baieră2 (pl. baieri) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baieră
  • baiera
plural
  • baieri
  • baierile
genitiv-dativ singular
  • baieri
  • baierii
plural
  • baieri
  • baierilor
vocativ singular
plural
baieră3 (pl. baiere) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: Ortografic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baieră
  • baiera
plural
  • baiere
  • baierele
genitiv-dativ singular
  • baiere
  • baierei
plural
  • baiere
  • baierelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

baieră, băieri / baieră, baierisubstantiv feminin

  • 1. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cheotoare
    • format_quote Traista cu flori mari, cu baieră colorată. CAMILAR, N. II 259. DLRLC
    • format_quote Eu îmi luam ghiozdanul, îi treceam băierile pe dupe gît și colindam pe aceleași cărări. DELAVRANCEA, H. T. 86. DLRLC
    • format_quote Dacă vede și vede, taie baierile de la traistă... și face cum poate, de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
    • format_quote Mîna Sub șa că băga, Plosca De baieri scotea, Un pahar de vin turna. TEODORESCU, P. P. 629. DLRLC
    • format_quote Își puse mînile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii. SLAVICI, O. I 203. DLRLC
    • 1.1. Sfoara sau șnurul cu care se leagă gura pungii. DLRLC
      • format_quote Umblau și pui de lele care tăiau pe nesimțite... băierile pungii țăranului și-l lăsau lefter. PAS, L. I 58. DLRLC
      • format_quote În chimir se amestecau, pe lîngă băierele pungii, lanțugul briceagului... SADOVEANU, N. F. 12. DLRLC
      • chat_bubble A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote N-ai decît să strîngi băierile pungii. ALECSANDRI, T. 1236. DLRLC
      • chat_bubble A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Nu vezi că ăștia... au fost buni, milostivi și n-au rîvnit la ale altuia... și n-au avut nouă băieri la pungă ca în ziua de azi... DELAVRANCEA, H. TUD. 13. DLRLC
    • 1.2. figurat rar Adâncime, fund. DLRLC
      • format_quote Tetis chemă pe Briareu ca să iasă din băierile adînci ale pămîntului. ODOBESCU, S. III 272. DLRLC
    • chat_bubble A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Biata fată își plîngea nevinovăția cu niște graiuri de-ți rupea băierile inimii. ISPIRESCU, L. 354. DLRLC
    • chat_bubble A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: destăinui
      • format_quote Frunză, văzîndu-l cum vrea să-și ascundă oftatul, s-așeză mai bine pe prispă, își răsuci o țigară, cu simțămîntul că omul e gata să-și dezlege baierile inimii. CAMILAR, TEM. 29. DLRLC
    • chat_bubble A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sărăcuț de maica-mea – strigă din băierile inimei Bisoceanul. ODOBESCU, S. III 189. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.