BAIER, BAIR (pl. -re) sn., BAIERĂ (pl. băieri), ❍BAIRĂ (pl. băiri) sf. 1 Ață mai mult sau mai puțin groasă, sforicică, fășie îngustă, panglică etc., ce se coase la traistă spre a o putea atîrna de grumazi, sau spre a o spînzura undeva; tot astfel la desagi, la ghiozdan, etc.: eu îmi luam ghiozdanul, îmi treceam băierile pe după gît (DLVR.) ¶ 2 Sfoară legată de urechile sau toartele unui vas spre a-l putea duce atîrnat: toată găIeata are la buze pe băieri cîte o cupă (JIP.); o străchinuță spînzurată în bairi (DRĂGH.) ¶ 3 fig. Băierile inimii, vasele sanguine de care inima pare atîrnată întocmai ca de niște baiere: a striga, a plînge, a ofta din băierile inimii, a striga, etc. din răsputeri, din fundul inimii; aceste legături ale inimii s’ar putea rupe, după credința poporului, în urma unei sforțări prea mari, sau a unei supărări: mi se rupe, uite, băierile inimii, de milă pentru dumneata (ISP.); de aci, prin anal.: turna de se rupea băirile pămîntului (GR.-N.) ¶ 4 Sfoara cu care se strînge sau se leagă gura pungii: dă gînsacul pe o pungă de cele talgere și cu băierile lungi, de pus în gît (CRG,); de aci proverb: a strînge baieriie pungii, a mai face economii, a nu mai cheltui mult, a nu mai da bani; a avea nouă băieri la pungă (ZNN.), a fi foarte sgîrcit ¶ 5 Ața, chiotoarea de la cămașă sau de la o haină țărănească, șiretul cu care se leagă șorțul pe după mijloc, izmenele, etc.: i-au prins cu baierul izmenelor (SB.) ¶ 6 Ață, șiret ce se trece pe după gît și de care e atîrnat ceva: acest copil avea un baier atîrnat de gît (ISP.) ¶ 7 ‡Mic obiect (medalie, figură, inscripție, etc.) pe care-l poartă cineva atîrnat Ia gît și căruia i se atribue o putere magică, apărarea de primejdii, de boale, vrăji, etc., amuletă: Poartă baier fărmăcat Ce este puterea sa, Fiind în baier cusut Un deget afurisit Cîteva fire de păr Din barba lui Solomon, Și alte lucruri drăcești (STAM.) [lat. bajulus].