báșca [At: (a. 1715) DOC., ap. HEM 2669 / V: bașcă¹, bașca, bașcă / A și: (înv) bașcá / E: tc basca] 1 av (Îlav) De(-a-) ~ Îndeosebi. 2 av (Îal) De o parte. 3 av Deosebit. 4 av Despărțit¹. 5 av (Pex) Singur. 6 av Răzleț. 7 av Altfel. 8 pp (În) afară de...

BÁȘCA adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BÁȘCA, adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BÁȘCA¹ adv. 1. (Uneori precedat de prep. «de»; adesea adjectival) Despărțit, deosebit, separat. Vezi bine: pensia e bașca, o am după legea a veche. CARAGIALE, O. I 93. Stăpînu-tîu, ca stăpînu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca. CREANGĂ, P. 266. 2. (În corelație cu «una») În chip deosebit, altfel. Asta-i! Una vorbim și bașca ne-nțelegem. CARAGIALE, O.I 45.

BÁȘCA¹ adv. 1. Despărțit, deosebit, separat. Pensia e bașca, o am după legea a veche (CARAGIALE). 2. În chip deosebit; altfel. Una vorbim și bașca ne înțelegem (CARAGIALE). – Tc. bașka.

bașca adv. 1. afară de: bașca ce ți-am dat; 2. deosebit: una vorbim, bașca ne înțelegem. [Vechiu-rom. bașcà = turc. BAȘKÀ].

báșca și bașcá prep. (turc. bašká, separat, altfel. V. bălcăluĭesc). Pop. Afară de, plus: bașca via saŭ bașca de vie. Adv. Altfel: una vorbim, bașca ne’nțelegem. V. bez.

báșca (fam.) adv., prep.

báșca adv., prep.

BÁȘCA adv. v. aparte, deosebit, separat.

bașca adv. v. APARTE. DEOSEBIT. SEPARAT.

báșca adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. bașcă. Tc. bașka (Roesler 590; Șeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. bășcălui, bășcăși, bășcui, vb. (a despărți, a da la o parte).