12 definiții pentru bașca (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

báșca [At: (a. 1715) DOC., ap. HEM 2669 / V: bașcă1, bașca, bașcă / A și: (înv) bașcá / E: tc basca] 1 av (Îlav) De(-a-) ~ Îndeosebi. 2 av (Îal) De o parte. 3 av Deosebit. 4 av Despărțit1. 5 av (Pex) Singur. 6 av Răzleț. 7 av Altfel. 8 pp (În) afară de...

BÁȘCA adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BÁȘCA, adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BÁȘCA1 adv. 1. (Uneori precedat de prep. «de»; adesea adjectival) Despărțit, deosebit, separat. Vezi bine: pensia e bașca, o am după legea a veche. CARAGIALE, O. I 93. Stăpînu-tîu, ca stăpînu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca. CREANGĂ, P. 266. 2. (În corelație cu «una») În chip deosebit, altfel. Asta-i! Una vorbim și bașca ne-nțelegem. CARAGIALE, O.I 45.

BÁȘCA1 adv. 1. Despărțit, deosebit, separat. Pensia e bașca, o am după legea a veche (CARAGIALE). 2. În chip deosebit; altfel. Una vorbim și bașca ne înțelegem (CARAGIALE). – Tc. bașka.

bașca adv. 1. afară de: bașca ce ți-am dat; 2. deosebit: una vorbim, bașca ne înțelegem. [Vechiu-rom. bașcà = turc. BAȘKÀ].

báșca și bașcá prep. (turc. bašká, separat, altfel. V. bălcăluĭesc). Pop. Afară de, plus: bașca via saŭ bașca de vie. Adv. Altfel: una vorbim, bașca ne’nțelegem. V. bez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

báșca (fam.) adv., prep.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁȘCA adv. v. aparte, deosebit, separat.

bașca adv. v. APARTE. DEOSEBIT. SEPARAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

báșca adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. bașcă. Tc. bașka (Roesler 590; Șeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. bășcălui, bășcăși, bășcui, vb. (a despărți, a da la o parte).

Intrare: bașca (adv.)
bașca1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • bașca

bașca (adv.)

  • 1. popular familiar În chip deosebit, în alt mod.
    exemple
    • Vezi bine: pensia e bașca, o am după legea a veche. CARAGIALE, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • Stăpînu-tău, ca stăpînu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca. CREANGĂ, P. 266.
      surse: DLRLC
    • Asta-i! Una vorbim și bașca ne-nțelegem. CARAGIALE, O.I 45.
      surse: DLRLC

etimologie: