14 definiții pentru bașca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

báșca [At: (a. 1715) DOC., ap. HEM 2669 / V: bașcă1, bașca, bașcă / A și: (înv) bașcá / E: tc basca] 1 av (Îlav) De(-a-) ~ Îndeosebi. 2 av (Îal) De o parte. 3 av Deosebit. 4 av Despărțit1. 5 av (Pex) Singur. 6 av Răzleț. 7 av Altfel. 8 pp (În) afară de...

BÁȘCA adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BÁȘCA, adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BÁȘCA1 adv. 1. (Uneori precedat de prep. «de»; adesea adjectival) Despărțit, deosebit, separat. Vezi bine: pensia e bașca, o am după legea a veche. CARAGIALE, O. I 93. Stăpînu-tîu, ca stăpînu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca. CREANGĂ, P. 266. 2. (În corelație cu «una») În chip deosebit, altfel. Asta-i! Una vorbim și bașca ne-nțelegem. CARAGIALE, O.I 45.

BÁȘCA2 prep. (În) afară de..., fără a se socoti..., nepunînd la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumîni, bașca muierile, bașca plozii. STANCU, D. 145. Și boierul nostru tot o pereche dă...Păi, pe mine mă pui cu el? El cîte vite are? Cîte căruțe? Bașca toate alelalte. PAS, L. I 287.

BÁȘCA1 adv. 1. Despărțit, deosebit, separat. Pensia e bașca, o am după legea a veche (CARAGIALE). 2. În chip deosebit; altfel. Una vorbim și bașca ne înțelegem (CARAGIALE). – Tc. bașka.

BÁȘCA2 prep. (În) afară de..., nepunând la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumîni, bașca muierile (STANCU). – Tc. bașka.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

báșca (fam.) adv., prep.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁȘCA adv. v. aparte, deosebit, separat.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

báșca adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. bașcă. Tc. bașka (Roesler 590; Șeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. bășcălui, bășcăși, bășcui, vb. (a despărți, a da la o parte).

bașca adv. 1. afară de: bașca ce ți-am dat; 2. deosebit: una vorbim, bașca ne înțelegem. [Vechiu-rom. bașcà = turc. BAȘKÀ].

báșca și bașcá prep. (turc. bašká, separat, altfel. V. bălcăluĭesc). Pop. Afară de, plus: bașca via saŭ bașca de vie. Adv. Altfel: una vorbim, bașca ne’nțelegem. V. bez.

bașca adv. v. APARTE. DEOSEBIT. SEPARAT.

Intrare: bașca
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • bașca