14 definiții pentru bașcă baștă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

báșcă2 sf vz baștă

BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

BÁȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.

BÁȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁȘCĂ s. v. beci, pivniță.

bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].

báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă.

BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.

BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.

báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.

báșcă s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

Intrare: bașcă
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașcă
  • bașca
plural
  • băști
  • băștile
genitiv-dativ singular
  • băști
  • băștii
plural
  • băști
  • băștilor
vocativ singular
plural
baștă (pl. băști) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baștă
  • bașta
plural
  • băști
  • băștile
genitiv-dativ singular
  • băști
  • băștii
plural
  • băști
  • băștilor
vocativ singular
plural