11 definiții pentru bătăuș (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătăúș, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 36I / Pl: ~i, ~e / E: bate + -uș] 1 a Care caută motiv de bătaie. 2 a Căruia îi place să se bată. 3 sm Om înarmat cu bâte, care provoacă bătăi pe stradă (cu ocazia alegerilor) Si: scandalagiu. 4 sn Lemn cu care se lovește mingea.

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se ia la bătaie cu alții. [Hercule] scăpă omenirea de niște astfel de împărați bătăuși ce tot cătau oamenilor ceartă cu luminarea. ISPIRESCU, U. 54. ♦ (Substantivat, m.; în trecut) Persoană tocmită de partidele burghezo-moșierești ca să provoace scandaluri și ca să bată pe adversari, mai ales cu ocazia alegerilor, a manifestațiilor etc.; ciomăgaș. Sănătatea i se zdruncinase cu vreo douăzeci de ani în urmă, cînd... duelîndu-se la alegeri a fost snopit de bătăușii electorali. PAS, Z. I 25. [Tipătescu], ca prefect bate lumea, face alegeri cu bătăuși, arestează oameni. GHEREA, ST. CR. I 342.

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. (Adesea substantivat) Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se bată. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ăuș.

BĂTĂÚȘ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care caută (mereu) motiv de bătaie; pus (mereu) pe bătaie. /a bate + suf. ~

bătăuș a. și m. care sare lesne la bătaie, cui place cearta și bătaia.

bătăúș, -ă adj. Iubitor de a bate saŭ tocmit cu plată ca să-ĭ bată pe alțiĭ (maĭ ales la alegerĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; f. sg. bătăúșă, pl. bătăúșe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

BĂTĂUȘ abrașan, anasin, arzoi, arzuliu, caftangiu, carditor, cârâitor, chesăgiu, ciumeg, ciumete, goldan, haidamac, haidău, lămuritor, machior, mardeiaș, mardoi, masor, pălitor, scalpete, smardoi, trosnitor, trosnitorinc.

Intrare: bătăuș (adj.)
bătăuș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătăuș
  • bătăușul
  • bătăușu‑
  • bătăușă
  • bătăușa
plural
  • bătăuși
  • bătăușii
  • bătăușe
  • bătăușele
genitiv-dativ singular
  • bătăuș
  • bătăușului
  • bătăușe
  • bătăușei
plural
  • bătăuși
  • bătăușilor
  • bătăușe
  • bătăușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bătăuș, -ă bătăuș (2) bătăușă

  • 1. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Hercule] scăpă omenirea de niște astfel de împărați bătăuși ce tot cătau oamenilor ceartă cu lumînarea. ISPIRESCU, U. 54.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (și) substantivat masculin în trecut Persoană tocmită de partidele burghezo-moșierești ca să provoace scandaluri și ca să bată pe adversari, mai ales cu ocazia alegerilor, a manifestațiilor etc.
      exemple
      • Sănătatea i se zdruncinase cu vreo douăzeci de ani în urmă, cînd... duelîndu-se la alegeri a fost snopit de bătăușii electorali. PAS, Z. I 25.
        surse: DLRLC
      • [Tipătescu], ca prefect bate lumea, face alegeri cu bătăuși, arestează oameni. GHEREA, ST. CR. I 342.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Bate + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09