12 definiții pentru băcan (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂCÁN2 s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan1 (1). – Din tc. bakam.

băcán2 sm [At: (a. 1761) TARIF, ap. ȘIO / Pl: ~i / E: tc bakam] 1 Lemn de culoare roșiatică al arborelui exotic Haematoxylon campechianum, folosit ca astringent împotriva diareei. 2 Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan2 (1).

BĂCÁN1 s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut prin fierbere, din băcan1 (1). – Din tc. bakam.

BĂCÁN1 s. n. Lemn al unui arbore exotic, de culoare roșiatică, a cărui substanță colorată servește la vopsitul textilelor etc.; p. ext. vopsea roșie obținută din acest lemn. Să roșim puțintele [ouă]... – De roșim puțintele, ardem focul degeaba, cumpărăm d-a surda băcanul... Cheltuială zadarnică. DELAVRANCEA, H. T. 18. Numai iaca se trezește la spatele lui cu jupîn Ștrid, din Tîrgul Neamțului, negustor de băcan... sulimeneală, boia de păr. CREANGĂ, P. 112.

BĂCÁN1 s. n. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum); se folosește la tâmplăria fină, la extragerea unui colorant roșu, iar din scoarță se extrage un medicament astringent. – Tc. bakam.

BĂCÁN1 ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn roșiatic din care se extrage un colorant roșu, folosit în industria textilă. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Vopsea naturală de culoare roșie, extrasă din acest lemn. /<turc. bakam

băcan n. 1. arbore din Brazilia al cărui lemn dă o frumoasă tinctură, cu care se roșesc ouăle la Paști (Hoematoxylon campechianum): negustor de băcan CR.; 2. roșul cu care femeile își dreg fața. [Turc. BAKÀN].

2) băcán n. (turc. [d. ar.] bakkam, pop. bakam). Munt. Lemnuș (văpsea de oŭă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băcan (negustorul și vopseaua).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

băcán (-nuri), s. n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de băcan la vopsirea ouălor de Paști. Der. băcăni, vb. (a vopsi roșu-aprins).

Intrare: băcan (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băcan
  • băcanul
  • băcanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • băcan
  • băcanului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băcan (s.n.)

  • 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum).
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Să roșim puțintele [ouă]... – De roșim puțintele, ardem focul degeaba, cumpărăm d-a surda băcanul... Cheltuială zadarnică. DELAVRANCEA, H. T. 18.
      surse: DLRLC
    • Numai iaca se trezește la spatele lui cu jupîn Ștrul, din Tîrgul Neamțului, negustor de băcan... sulimeneală, boia de păr. CREANGĂ, P. 112.
      surse: DLRLC
  • 3. limba turcă bakam
    surse: DEX '09

etimologie: