14 definiții pentru bătăuș (adj.)
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂTĂUȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.
BĂTĂUȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bătăuș, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 36I / Pl: ~i, ~e / E: bate + -uș] 1 a Care caută motiv de bătaie. 2 a Căruia îi place să se bată. 3 sm Om înarmat cu bâte, care provoacă bătăi pe stradă (cu ocazia alegerilor) Si: scandalagiu. 4 sn Lemn cu care se lovește mingea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bătăuș, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) căreia îi place să (se) bată; persoană care caută prilej sau motiv de bătaie. • pl. -i,-e. /bate + -uș.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BĂTĂUȘ I. adj. Căruia-i place să (se) bată, să (se) ia la bătaie: astfel de împărați ~i ce tot cătau oamenilor cearta cu lumînarea (ISP.). II. sm. 1 Acela căruia-i place să bată pe alții, care e tocmit să dea bătaie altora: ~ii erau niște slujbași... numiți, fără decret domnesc, de către capii vre-unui partid politic (JIP.): ~ de alegeri, individ, înarmat cu o bîtâ, tocmit odinioară, în vremea alegerilor, să bată și să împiedece de a vota pe adversarii politici ¶ 2 În jocul copiilor „de-a armașul”, cel însărcinat să dea, cu o basma răsucită, atîtea lovituri la palmă cîte poruncește domnul sau împăratul (PAMF.). III. sbst. Mold. ⛹ Lemnul cu care se lovește mingea (ȘEZ.)
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂTĂUȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se ia la bătaie cu alții. [Hercule] scăpă omenirea de niște astfel de împărați bătăuși ce tot cătau oamenilor ceartă cu luminarea. ISPIRESCU, U. 54. ♦ (Substantivat, m.; în trecut) Persoană tocmită de partidele burghezo-moșierești ca să provoace scandaluri și ca să bată pe adversari, mai ales cu ocazia alegerilor, a manifestațiilor etc.; ciomăgaș. Sănătatea i se zdruncinase cu vreo douăzeci de ani în urmă, cînd... duelîndu-se la alegeri a fost snopit de bătăușii electorali. PAS, Z. I 25. [Tipătescu], ca prefect bate lumea, face alegeri cu bătăuși, arestează oameni. GHEREA, ST. CR. I 342.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂTĂUȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. (Adesea substantivat) Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se bată. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ăuș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂTĂUȘ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care caută (mereu) motiv de bătaie; pus (mereu) pe bătaie. /a bate + suf. ~uș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bătăuș a. și m. care sare lesne la bătaie, cui place cearta și bătaia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bătăúș, -ă adj. Iubitor de a bate saŭ tocmit cu plată ca să-ĭ bată pe alțiĭ (maĭ ales la alegerĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bătăuș adj. m., s. m., pl. bătăuși; adj. f., s. f. bătăușă, art. bătăușa, pl. bătăușe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bătăuș adj. m., s. m., pl. bătăuși; adj. f., s. f. bătăușă, art. bătăușa, pl. bătăușe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bătăuș adj. m., s. m., pl. bătăuși; f. sg. bătăușă, pl. bătăușe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bătăuș, -șă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
BĂTĂUȘ abrașan, anasin, arzoi, arzuliu, caftangiu, carditor, cârâitor, chesăgiu, ciumeg, ciumete, goldan, haidamac, haidău, lămuritor, machior, mardeiaș, mardoi, masor, pălitor, scalpete, smardoi, trosnitor, trosnitorinc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bătăuș, bătăușisubstantiv masculin bătăușă, bătăușesubstantiv feminin bătăuș, bătăușăadjectiv
- 1. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Hercule] scăpă omenirea de niște astfel de împărați bătăuși ce tot cătau oamenilor ceartă cu lumînarea. ISPIRESCU, U. 54. DLRLC
- 1.1. Scandalagiu. DEX '09 DEX '98sinonime: scandalagiu
- 1.2. Persoană tocmită de partidele burghezo-moșierești ca să provoace scandaluri și ca să bată pe adversari, mai ales cu ocazia alegerilor, a manifestațiilor etc. DLRLCsinonime: ciomăgaș
- Sănătatea i se zdruncinase cu vreo douăzeci de ani în urmă, cînd... duelîndu-se la alegeri a fost snopit de bătăușii electorali. PAS, Z. I 25. DLRLC
- [Tipătescu], ca prefect bate lumea, face alegeri cu bătăuși, arestează oameni. GHEREA, ST. CR. I 342. DLRLC
-
-
etimologie:
- Bate + sufix -uș. DEX '98 DEX '09