opțiuni
  • info

18 definiții pentru asin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASIN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus.

ASIN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus.

asin, ~ă [At: CORESI, ap. HEM 1861 / V: (reg) asăn, asen sm, asân sn / A: (înv) asin / Pl: ~i, ~e / E: ml asinus] 1 sm Măgar. 2 sf (Rar) Măgăriță. 3 a (Îvr) Măgăresc.

ASIN sm. 🐒 Măgar [lat. asĭnus].

ASIN, asini, s. m. (Învechit și arhaizant) Măgar. Gheorghiță coborîse cu ciobanii, cu oile, cu asinii și dulăii la vale la iernat. SADOVEANU, B. 14. De asin dară să se facă urechile lui Midas-împărat. ISPIRESCU, U. 110. Femeile și copiii țipau de prin coșurile în care se aflau pe cămile; caii nechezau; asinii răspundeau prin niște țipete neplăcute urechilor nededate cu melodioasele lor concerte. BOLINTINEANU, O. 302. – Accentuat și: asin.

ASIN, asini, s. m. Măgar. – Lat. asinus.

ASIN ~i m. Animal domestic din familia calului, dar mai mic decât acesta, cu păr de culoare cenușie, cu capul mare și urechi lungi, cu coamă bogată, folosit ca animal de povară și de tracțiune; măgar. /<lat. asinus

asin m. măgar, dobitoc de genul calului cu urechi lungi, care la noi trăește mai mult printre oi, purtând poverele după turme; la câmp poate înlocui boul și calul.

ásin și ásen m. (lat. ásinus, it. ásino, fr. âne, sp. pg. asno). Vechĭ. Măgar. – Azĭ e introdus ĭar, dar ca neologizm.

asăn sm vz asin

asen sm vz asin

ásen, V. asin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asin s. m., pl. asini

asin s. m., pl. asini

asin s. m., pl. asini

asin.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASIN s. v. măgar.

ASIN s. (ZOOL.; Equus asinus) măgar, (reg.) măgăreț, (glumeț) urecheat, urechilă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asin (asini), s. m. Măgar. – Var. (înv.) asen, asîn. – Istr. Ǫsir. Lat. ăsĭnus, al cărui rezultat normal a fost asîn (Pușcariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR). Cuvînt curent în sec. XVI-XVIII, a fost înlocuit de măgar și reactualizat, deși fără forță, de unii scriitori din sec. XIX, cu forma latinizată. Forma f., asină, s. f. (înv., măgăriță), poate reda direct lat. asĭna, cf. it. asina, sp., port. asna.

Intrare: asin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asin
  • asinul
  • asinu‑
plural
  • asini
  • asinii
genitiv-dativ singular
  • asin
  • asinului
plural
  • asini
  • asinilor
vocativ singular —
plural —
asăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
asen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asin, asinisubstantiv masculin

  • 1. rar Animal domestic din familia calului, dar mai mic decât acesta, cu păr de culoare cenușie, cu capul mare și urechi lungi, cu coamă bogată, folosit ca animal de povară și de tracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: măgar
    • format_quote Gheorghiță coborîse cu ciobanii, cu oile, cu asinii și dulăii la vale la iernat. SADOVEANU, B. 14. DLRLC
    • format_quote De asin dară să se facă urechile lui Midas-împărat. ISPIRESCU, U. 110. DLRLC
    • format_quote Femeile și copiii țipau de prin coșurile în care se aflau pe cămile; caii nechezau; asinii răspundeau prin niște țipete neplăcute urechilor nededate cu melodioasele lor concerte. BOLINTINEANU, O. 302. DLRLC
  • comentariu Accentuat și: asin. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.