13 definiții pentru ascunzătoare (loc)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Ascunde + suf. -ătoare.

ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc retras în care cineva se poate ascunde sau în care poate ascunde un obiect ca să nu fie văzut sau găsit de alții. V. tainiță. În ultimul timp îl auzeam cum se ridica din ascunzătoarea lui. SAHIA, N. 115. Pînă mîine... va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. În această ascunzătoare vei găsi niște haine și podoabe de împărăteasă. ISPIRESCU, L. 143. ◊ Fig. O suflare de vînt răzleață și molatecă, furișîndu-se din ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș întunecos, se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din fața mea. HOGAȘ, M. N. 166.

ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -ătoare.

ASCUNZĂTOÁRE ~óri f. Loc în care se ascunde cineva sau ceva. A ieși din ~. /ascunz (a ascunde) + suf. ~ătoare

ascunzătoare f. loc de ascuns, de pândă.

ascunzătoare f., pl. orĭ. Loc de ascuns (de stat ascuns): a te răpezi din ascunzătoare. – Vechĭ ascunsoare.

ascunzător, ~oare [At: I. RUSSET (1836), ap. HEM 1833 / Pl: ~i -oare / E: ascunde + ~(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ascunde (1) ceva. 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care se ascunde (1) de cineva. 5 sf Loc în care poți ascunde (1) ceva sau pe cineva Si: ascunziș (1), (pop) tainiță, (îvp) ascunsoare (1), (îvr) ascunzătură (2). 6 sf Loc de pândă Si: ascunziș (2), (îvr) ascunsoare (2), ascunzătură (3).

ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.

ascunzător a. și m. care ascunde, făcând nevăzut și neauzit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri

ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASCUNZĂTOÁRE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)

ASCUNZĂTOARE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)

Intrare: ascunzătoare (loc)
ascunzătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarea
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorile
genitiv-dativ singular
  • ascunzători
  • ascunzătorii
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorilor
vocativ singular
plural

ascunzătoare (loc)

  • 1. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva.
    exemple
    • În ultimul timp îl auzeam cum se ridica din ascunzătoarea lui. SAHIA, N. 115.
      surse: DLRLC
    • Pînă mîine... va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256.
      surse: DLRLC
    • În această ascunzătoare vei găsi niște haine și podoabe de împărăteasă. ISPIRESCU, L. 143.
      surse: DLRLC
    • figurat O suflare de vînt răzleață și molatecă, furișîndu-se din ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș întunecos, se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din fața mea. HOGAȘ, M. N. 166.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ascunde + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09