aproximație sf [At: (a. 1840) ap. TDRG / P: ~ți-e / V: (înv) ~ione, ~iune, ~osimățiune, (înv) app~, ~ocsi~, ~osi~, ~ossi~ / Pl: ~ii / E: fr approximation, lat approximatio] 1-2 Evaluare a unei mărimi, situații făcută fără pretenție de exactitate. 3 (Îlav) Cu ~ sau prin ~ Pe cât se poate de exact în funcție de ceea ce se cunoaște Si: (înv) cu sau prin apropiere (11). 4 (Mat) Situarea valorii unei mărimi în jurul valorii ei exacte, astfel încât să difere cât mai puțin de aceasta. 5 (Mat; îs) Cu ~ de Cu eroare de. 6 (Mat; îs) Cu ~ mare Cu eroare mare. corectat(ă)

APROXIMAȚIE, aproximații, s. f. Prezentare aproximativă a unei situații, evaluare fără pretenții de exactitate. ◊ Loc. adv. De oarecare aproximație = aproximativ, fără o riguroasă exactitate. – Pronunțat: -ți-e.

APROXIMAȚIE, aproximații, s. f. Prezentare aproximativă a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. – Fr. approximation (lat. lit. approximatio, -onis).

APROXIMAȚIE s.f. Evaluare aproape exactă; evaluare rapidă, făcută după o socoteală sumară. ◊ Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. [Gen. -iei, var. aproximațiune s.f. / < fr. approximation, cf. lat. approximatio].

APROXIMAȚIE s. f. evaluare aproximativă a unei situații. ◊ diferența dintre valoarea exactă a unei mărimi și o valoare apropiată de aceasta, obținută printr-o operație de aproximare. (< fr. approximation, lat. aproximatio)

APROXIMAȚIE ~i f. Evaluare care este aproape de cea exactă. ◊ Cu ~ aproximativ. [G.-D. aproximației] /<fr. approximation, lat. approximatio, ~onis

approximație sf vz aproximație

aprocsimație sf vz aproximație

aprosimățiune sf vz aproximație

aprossimație sf vz aproximație

aproximațione sf vz aproximație

aproximațiune sf vz aproximație

*APROXIMAȚIUNE, *APROXIMAȚIE sf. Socoteală apropiată de cea adevărată, prețuire, evaluare făcută numai spre a-și face cineva în treacăt idee de o sumă, fără a pune mult temeiu pe această cifră: am făcut calculul cu ~ [fr.].

APROXIMAȚIUNE s.f. v. aproximație.

aproximați(un)e f. prețuire aproape exactă: prin aproximațiune, prin o mare apropiere de exactitate.

*aproximațiúne f. (lat. approximatio, d. próximus, cel maĭ apropiat). Prețuire (evaluare) apropiată. – Și -áție și -áre.

aproximație (desp. a-pro-, -ți-e) s. f., art. aproximația (desp. -ți-a), g.-d. art. aproximației; pl. aproximații, art. aproximațiile (desp. -ți-i-)

aproximație (a-pro-, -ți-e) s. f., art. aproximația (-ți-a), g.-d. art. aproximației; pl. aproximații, art. aproximațiile (-ți-i-)

aproximație s. f. (sil. -pro-, -ți-e), art. aproximația (sil. -ți-a), g.-d. art. aproximației; pl. aproximații, art. aproximațiile (sil. -ți-i-)

aproximație

APROXIMAȚIE s. 1. (înv.) tahmin. (Cu ~.) 2. v. aproximare.

APROXIMAȚIE s. (înv.) tahmin. (Cu ~.)