TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmin.

tahmin sn [At: PRAV. COND. (1780), 70 / V: (înv) tacm~, ~men / Pl: ~uri / E: tc tahmin] (Înv) 1 Socoteală aproximativă. 2 (Pex) Aproximație (1). 3-4 (îljv) Cu ~ sau cu ~uri (Care este) aproximativ (3).

TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

TAHMIN, tahminuri, s. n. (Învechit) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. (Cu grafie învechită) Să vă fac o socoteală cu tachmin ca să vedeți că vorba mea e vorbă. FILIMON, C. 168. – Scris și: tachmin.

TAHMIN s.n. (Mold., ȚR) Socoteală, deviz aproximativ; aproximație. A: Tahmin s-au făcut de cei ce s-au omorît. IM 1754, 73^v. Să nu fie nimine scutit de această slujbă, făcînd și tahmen. PSEUDO-E. KOGĂLNIGEANU. B: Tahmin s-au făcut de cei ce s-au omorît. IM 1730, 103^v. Zeciuiala zapciului să se socotească cu tahmin de oameni cu știință. PRAV. COND. (1780). Variante: tahmen (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. tahmin.

tahmin n. aproximațiune: să vă fac o socoteală cu tahmin FIL. [Turc. TAHMIN, prețuire].

tahmín n., pl. urĭ (turc. tahmin, prețuire). Vechĭ. Aproximațiune: socoteală cu tahmin (Flm.).

tacmin sn vz tahmin

tahmen sn vz tahmin

TAHMEN s.n. v. tahmin.

tahmin (înv.) s. n., pl. tahminuri

tahmin (înv.) s. n., pl. tahminuri

tahmin s. n., pl. tahminuri

TAHMIN s. v. aproximație.

tahmin s. v. APROXIMAȚIE.

tahmin s. n. – Socoteală, deviz. – Mr. tahmine. Tc. (arab.) tahmin (Șeineanu, III, 116), cf. alb., bg. tahmin. Sec. XIX, înv.