APELA, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva. 2. (Jur.) A introduce un apel (4). – Din fr. appeler.

apela [At: MAIORESCU, CR. III, 166 / Pzi: ~lez / E: fr appeler] 1-2 vtr A (se) adresa cu (o rugăminte, o scrisoare etc.) cuiva. 3 vi (Jur; rar) A face apel (7) Si: (înv) a alerga.

*APELA (-elez) vb. intr. 1 A cere ajutorul cuiva, a recurge, a face apel la sentimentele, etc. cuiva: apelez la bunăvoința dumitale ¶ 2 ⚖️ A face acțiune la un tribunal superior împotriva unei judecăți date în primă instanță [fr. < lat.].

APELA, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva. 2. (Jur.; în trecut) A introduce un apel (4). – Din fr. appeler.

APELA, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva. 2. (Învechit) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară. Stăpînul fiind [în secolul al XVIII-lea] și judecător al țăranului, acestuia îi era oprit să apeleze împotriva lui. IST. R.P.R. 266.

APELA, apelez, vb. I. Intranz. 1. A se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. (Înv.) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a cere anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. – Fr. appeler.

APELA vb. I. intr. A face apel la cineva, a adresa o cerere, o rugăminte; a chema. ♦ (Ieșit din uz) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare pentru a cere schimbarea sau infirmarea unei hotărîri date de o instanță inferioară. [< fr. appeler, cf. lat., it. appellare].

apela I. vb. intr. a face apel la cineva, a adresa o cerere. ♦ (jur.) a face apel (4). II. tr. (inform.) a cere, a încerca să obțină (date, informații). (din fr. appeler, lat. appellare)

A APELA ~ez intranz. A face apel (la cineva sau la ceva); a se adresa pentru susținere; a recurge. /<fr. appeler

apelà v. 1. a recurge la un tribunal superior; 2. fig. a se referi la, a invoca mărturia cuiva.

*apeléz v. intr. (lat. appellare; fr. appeler). Recurg la un tribunal superior (cum e curtea de apel față de tribunal). Fig. Recurg la mărturia saŭ ajutoru cuĭva.

apela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apelez, 3 apelează; conj. prez. 1 sg. să apelez, 3 să apeleze

apela (a ~) vb., ind. prez. 3 apelează

apela vb., ind. prez. 1 sg. apelez, 3 sg. și pl. apelează

APELA vb. v. cere.

APELA vb. a cere, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)