13 definiții pentru recurge


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

recurge vi [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 176 / Pzi: recurg / E: re1- + curge după fr recourir] (Udp „la”) A apela la cineva sau la ceva (pentru a cere ajutor) Si: a se servi de...

RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re1- + curge (după fr. recourir).

RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A apela la cineva sau la ceva, a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor, sprijin sau refugiu; a folosi. Se împacă și el destul de greu cu școala, rămînînd repetent și recurgînd probabil la examene particulare. CĂLINESCU, E. 32. Cu tot regretul, trebuie să recurg la dumneata. SEBASTIAN, T. 104.

RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir].

RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir)

A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa pentru susținere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi în anumite circumstanțe; a se folosi pentru a obține ceva; a apela. ~ la forță. /re- + a curge

recurge v. 1. a cere ajutorul, a se adresa la: a recurge la un vecin; 2. a avea recurs la.

2) *recúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. re- și curg, după lat. recúrrere și fr. recourir). Mă adresez p. ajutor, fug la: am recurs la toate mijloacele. Jur. Fac recurs (mă adresez): a recurge la curtea de casațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECÚRGE vb. 1. v. folosi. 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)

RECURGE vb. 1. a (se) folosi, a întrebuința, s se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Nu vrea să ~ la mijloace dure.) 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)

Intrare: recurge
verb (V622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recurge
  • recurgere
  • recurs
  • recursu‑
  • recurgând
  • recurgându‑
singular plural
  • recurge
  • recurgeți
  • recurgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recurg
(să)
  • recurg
  • recurgeam
  • recursei
  • recursesem
a II-a (tu)
  • recurgi
(să)
  • recurgi
  • recurgeai
  • recurseși
  • recurseseși
a III-a (el, ea)
  • recurge
(să)
  • recurgă
  • recurgea
  • recurse
  • recursese
plural I (noi)
  • recurgem
(să)
  • recurgem
  • recurgeam
  • recurserăm
  • recurseserăm
  • recursesem
a II-a (voi)
  • recurgeți
(să)
  • recurgeți
  • recurgeați
  • recurserăți
  • recurseserăți
  • recurseseți
a III-a (ei, ele)
  • recurg
(să)
  • recurgă
  • recurgeau
  • recurseră
  • recurseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)