17 definiții pentru anexă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anéxă sf [At: ALECSANDRI, T. 1705 / V: (Trs; după lat) anex sn / Pl: ~xe / E: fr annexe, lat annexus, -a, -um] 1 Ceea ce (este alăturat sau) alipit pe lângă altceva mai mare ori mai de seamă Si: adaos. 2 Parte secundară a unei publicații Si: apendice. 3 (Atm) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. 4 (Lpl; îs) -xe embrionare Formații temporale ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, cu rol de nutriție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției.

ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formațiune sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formațiuni temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe.

ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe.

ANÉXĂ, anexe, s. f. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lîngă altceva mai mare ori mai important: lucru adăugat, adaos. Înaintăm cererea cu două anexe. ◊ Toate încercările dușmanilor. să restabilească Rusia burghezo-moșierească și să o transforme într-o anexă a imperialismului au eșuat complet. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/2. ♦ Material suplimentar care completează, dezvoltă sau lămurește un text (de lege). Am voit... în conformitate cu articolul IV din anexă să surprindem fraudele. ALECSANDRI, T. 1705.

ANÉXĂ, anexe, s. f. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. – Fr. annexe.

ANÉXĂ s.f. Ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de un lucru de care depinde; adaos. ♦ Material de completare la un text, pe care îl întregește sau îl lămurește. [< fr. annexe, cf. lat. annexus – legat].

ANÉXĂ s. f. 1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos. 2. (anat.) țesut, formație, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. 3. material documentar alăturat unui text. (< fr. annexe)

ANÉXĂ ~e f. Element secundar alăturat la un lucru principal în vederea completării; adaos; supliment. /<fr. annexe, lat. annexus

*anéxă f., pl. e (fr. annexe, d. lat. annexus, -exa, anexat, -ată, part. d. annéctere, a anexa). Lucru anexat (adaus, suplement, dependență): anexa uneĭ case, uneĭ scrisorĭ.

constrúcție-anéxă s. f. Construcție care se adaugă alteia deja existente ◊ „La Piatra-Neamț o construcție-anexă va suplimenta cu 114 locuri capacitatea de cazare a hotelului «Central».” R.l. 17 XII 77 p. 5 (din construcție + anexă)

gospodăríe-anéxă s. f.„Înființarea unor gospodării-anexe pe lângă cantinele întreprinderilor craiovene facilitează aprovizionarea cu legume și alte produse agro-alimentare a acestora.” R.l. 28 IV 74 p. 5. ◊ „Creșterea numărului de gospodării anexe, în vederea asigurării aprovizionării cantinelor-restaurant cu carne, legume și zarzavaturi din resurse proprii.” R.l. 5 I 78 p. 5; v. și cantină-restaurant (din gospodărie + anexă)

anex n. 1. ceace s’adaogă la un lucru principal; 2. lucru adăogat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe

anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANE s. adaos, apendice, completare, supliment. (~ la o dispoziție.)

Intrare: anexă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ane
  • anexa
plural
  • anexe
  • anexele
genitiv-dativ singular
  • anexe
  • anexei
plural
  • anexe
  • anexelor
vocativ singular
plural

anexă

  • 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text.
    exemple
    • Înaintăm cererea cu două anexe.
      surse: DLRLC
    • Toate încercările dușmanilor... să restabilească Rusia burghezo-moșierească și să o transforme într-o anexă a imperialismului au eșuat complet. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/2.
      surse: DLRLC
    • Am voit... în conformitate cu articolul IV din anexă să surprindem fraudele. ALECSANDRI, T. 1705.
      surse: DLRLC
  • 2. anatomie Țesut, formațiune sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 2.1. Anexe embrionare = formațiuni temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției.
      surse: DEX '09

etimologie: