11 definiții pentru aiureală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aiureală sf [At: BARONZI, L. 150/15 / Pl: ~eli, (reg) -ele / E: aiuri + -eală] (Fam) 1 Delir. 2 Vorbire lipsită de sens. 3 Absurditate. 4 Zăpăceală. 5 Dezordine.

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. – Aiuri + suf. eală.

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [Pr.: a-iu-] – Aiuri + suf. -eală.

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. Vorbire lipsită de șir sau de logică (cauzată de o stare patologică); delir, aiurare; vorbire lipsită de sens, absurditate. Mumă! zău că este tata. – Dar unde este, mă? Ce tot aiurezi tu? – Ba nici aiureală, nici nimic. Uite-l, este colea lîngă mine. ISPIRESCU, L. 217.

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. Delir; vorbire lipsită de sens; absurditate. – Din aiuri + suf. -eală.

aĭureálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a aĭura.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aiureálă (fam.) s. f., g.-d. art. aiurélii; pl. aiuréli

aiureálă s. f., g.-d. art. aiurélii; pl. aiuréli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AIUREÁLĂ s. 1. v. delir. 2. v. sminteală. 3. v. absurditate.

AIUREA s. 1. (MED.) aiurare, delir, delirare, (înv. și reg.) bîiguială, bîiguire. (~ unui bolnav.) 2. sminteală, țicneală, zăpăceală, (fam. fig.) țăcăneală. (~ cuiva.) 3. aberație, absurditate, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~!)

Intrare: aiureală
aiureală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiurea
  • aiureala
plural
  • aiureli
  • aiurelile
genitiv-dativ singular
  • aiureli
  • aiurelii
plural
  • aiureli
  • aiurelilor
vocativ singular
plural

aiureală

etimologie:

  • Aiuri + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98