AFIRMATIV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus.

afirmativ, ~ă [At: PARHON, B. 133 / Pl: ~i, ~e / E: fr affirmatif, lat affirmativus] 1 a (D. un enunț) Care are un caracter de afirmare Vz pozitiv. 2 a (D. o judecată) Care conține o afirmație. 3 a (Log; îs) Silogism ~ Silogism cu premise și concluzii afirmative. 4 a (Îe) În caz ~ Dacă se va întâmpla aceasta. 5 a (Îae) În cazul în care împrejurările sunt favorabile. 6 sf (Grm) Propoziție în care se afirmă.

*AFIRMATIV I. adj. 1 Care afirmă, prin care se afirmă ceva: mi-a dat un răspuns ~; întrebările lui au ton ~ (VLAH.) ¶ 2 📖 Modul ~, indicativul; propozițiune ~ă, aceea prin care se afirmă ceva. II. AFIRMATIVĂ sf. 📖 Propozițiune prin care se afirmă ceva spre deosebire de cea negativă [fr. < lat.].

AFIRMATIV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare, în opoziție cu negativ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întîmpla așa; în cazul cînd împrejurările sînt (sau vor fi) favorabile. ◊ Propoziție afirmativă = (în opoziție cu propoziție negativă) propoziție în care subiectul săvîrșește acțiunea exprimată de predicat. «Copilul mănîncă mere» este o propoziție afirmativă. (Fil.; despre judecăți) Care conține o afirmare.

AFIRMATIV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întîmpla așa; în cazul cînd împrejurările sînt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus).

AFIRMATIV, -Ă adj. (op. negativ) Cu caracter de afirmație, care afirmă ceva; pozitiv. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță apartenența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. [Cf. fr. affirmatif, lat. affirmativus].

AFIRMATIV, -Ă adj. (și adv.) care afirmă ceva; pozitiv. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță aparența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. (< fr. affirmatif, lat. affirmativus)

AFIRMATIV ~ă (~i, ~e) și substantival Care conține o afirmație; care are un sens pozitiv. Propoziție ~ă. ◊ În caz ~ dacă se va întâmpla așa. /<fr. affirmatif, lat. affirmativus

afirmativ a. prin care se afirmă. ║ adv. în mod afirmativ.

*afirmatív, -ă adj. (lat. affirmativus). Care afirmă: propozițiune afirmativă, mod afirmativ. Adv. În mod afirmativ.

afirmativ adj. m., pl. afirmativi; f. afirmativă, pl. afirmative

afirmativ adj. m., pl. afirmativi; f. afirmativă, pl. afirmative

afirmativ adj. m., pl. afirmativi; f. sg. afirmativă, pl. afirmative

AFIRMATIV,-Ă 1. Formă ~ Formă nemarcată a verbului, folosită pentru a indica faptul că procesul desemnat de verb are loc (lucrez; ai fost văzut; citind etc.) în opoziție cu forma negativă*, marcată (nu lucrez; n-ai fost văzut; necitind etc.). Sintagma formă afirmativă este sinonimă, în unele lucrări, cu formă pozitivă. 2. Propoziție ~ Tip de propoziție cu predicatul exprimat prin: verb cu formă afirmativă (A stat ploaia; Vremea este frumoasă); locuțiune verbală cu verbul din componența ei la forma afirmativă (Bagă de seamă!); interjecție predicativă (Iată părerea mea); adverb predicativ sau locuțiune adverbială predicativă de afirmație ori de probabilitate (Firește că va veni; Va veni, pesemne, mâine; De bună seamă că a aflat; A ales, fără îndoială. cea mai bună soluție), în opoziție cu propoziția negativă*, al cărei predicat presupune un verb cu formă negativă, un adverb predicativ de negație sau o locuțiune adverbială de negație. Anumite propoziții sunt afirmative numai din punct de vedere formal, sensul lor fiind, de fapt, negativ; în această situație sunt unele propoziții interogative retorice (vezi INTEROGAȚIE RETORICĂ): Cine-ar fi crezut?; Cum e posibil așa ceva?; De asta îmi arde mie?, care sunt sinonime și deci echivalente semantic cu Nimeni n-ar fi crezut; Nu e posibil așa ceva; Nu-mi arde de asta, și unele propoziții enunțiative exclamative*, în care afirmația este ironică: Asta ne mai trebuia!; Ai dormit mai mult de-o grămadă!, echivalente semantic cu Asta nu ne mai trebuia; N-ai dormit deloc. Vezi NEGATIV,-Ă. M.R.

AFIRMATIV, -Ă adj. (cf. fr. affirmatif, lat. affirmativus) în sintagmele formă verbală afirmativă, imperativ afirmativ și propoziție afirmativă (v.).

Afirmativ ≠ negativ

AFIRMATIV, -Ă În caz afirmativ = Dacă se va întâmpla aceasta: […] decide dacă unele dintre statele membre fac obiectul unei derogări, astfel cum este aceasta definită la alineatul (3) al prezentului articol și, în caz afirmativ, care sunt aceste state. (TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ) În caz afirmativ, indicați, dacă știți, instanța la care se află dosarul și numărul acestuia. (www.lexplus.ro)