11 definiții pentru afinare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afinare sf [At: Nom. MIN. 74 / Pl: ~nări / E: afina] 1-2 Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. 3 Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 4 Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acestuia. 5 Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 6 (D. fire textile) Subțiere.

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina.

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina.

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina. 1. Purificare a unei mase metalice, separare de impurități (prin metode chim ce sau electrolitice). 2. Subțiere a firelor textile (torcîndu-le foarte fin).

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina.

AFINÁRE s.f. Acțiunea de a afina; afinaj. ♦ Operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. ♦ Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă. [< afina].

AFINÁRE s. f. 1. acțiunea de a afina; afinaj. 2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. (< afina)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri

afináre s. f., g.-d. art. afinării; pl. afinări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFINÁRE s. (IND., TEHN.) afinaj. (~ zahărului brut.)

AFINARE s. (IND., TEHN.) afinaj. (~ zahărului brut.)

Intrare: afinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afinare
  • afinarea
plural
  • afinări
  • afinările
genitiv-dativ singular
  • afinări
  • afinării
plural
  • afinări
  • afinărilor
vocativ singular
plural

afinare

  • 1. Acțiunea de a afina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: afinaj
    • 1.1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Subțiere a firelor textile (torcându-le foarte fin).
      surse: DLRLC
    • 1.3. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.4. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi afina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN