40 de definiții pentru acțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acțiune sf [At: MAIORESCU, CR. III, 171 / Pl: ~ni / E: fr action, lat actio, -onis] 1 Desfășurare a unei activități. 2 Faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. 3 (Îs) Om de ~ Om întreprinzător, energic. 4 (Îe) A pune în ~ A pune în mișcare. 5 (Îs) A trece la ~ A întreprinde ceva. 6 (Îs) ~ armată Operațiune militară. 7 Desfășurare a întâmplărilor într-o lucrare de ficțiune. 8 (Urmat de „asupra”) Efect determinat de un obiect, fenomen etc. 9 (Jur) Proces. 10 (Ccr) Act prin care se cere deschiderea unui proces. 11 Hârtie de valoare care reprezintă o parte fixă a capitalului unei societăți și-i dă dreptul deținătorului să primească dividende.

ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare. A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”) Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). 2. Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă. 3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen. Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hârtie de valoare care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare. A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”) Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). 2. Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă. 3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen. Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hârtie de valoare, care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități, faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. Orice înstrăinare din bunurile gospodărești colective sau ale statului, orice acțiune de sabotaj față de averea și animalele colectivizate sau mașinile S.M.T.-ului este socotită drept trădare a intereselor obștești și ajutor dat dușmanilor poporului. STAT. GOSP. AGR. 39. Energia avîntului are preț numai atunci cînd e folosită într-o acțiune justă. SADOVEANU, N. F. 134. ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, care acționează multilateral, repede, practic și energic. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare, a da impuls. A trece la acțiune = a păși la fapte. ◊ (Uneori determinat prin «armată») Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). Verbele a căror acțiune se răsfrînge asupra unui obiect (complementul lor direct) sau are ca rezultat un obiect sînt tranzitive. 2. Desfășurarea întîmplărilor într-o operă literară. Acțiunea romanului «Mitrea Cocor» este foarte vie. 3. Influență (1). Acțiunea luminii și a căldurii. Acțiunea vînturilor și a apei.Acțiunea legii economice fundamentale a capitalismului determină ascuțirea luptei de clasă în cele mai înaintate țări capitaliste, revoluționează masele și apropie revoluția socialistă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617. 4. Urmărire în justiție, proces; (concretizat) cerere de deschidere a unui proces. Acțiune penală. Acțiune civilă.Tînărul Priboianu... a respins acțiunea ministerului ca nefundată. VLAHUȚĂ, O. A. 258. II. (În economia capitalistă) Hîrtie de valoare reprezentînd partea de capital investită de un capitalist într-o întreprindere la care participă și alți capitaliști și conferind în principiu drepturi de participare la afacerile și profiturile întreprinderii. Societate pe acțiuni. – Pronunțat: -ți-u-.

ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă pentru atingerea unui scop. ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare. A trece la acțiune = a trece la fapte. ♦ Operație militară. ♦ Starea, mișcarea, procesul etc. exprimat de verb. 2. Desfășurarea întâmplărilor într-o operă literară. 3. Influență. Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului (ANATOMIA). 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (În economia capitalistă) Hârtie de valoare care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului social al unor întreprinderi. – Fr. action (lat. lit. actio, -onis).

ACȚIÚNE s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfășurare a unei activități; faptă, lucrare. ♦ Gesturile și ținuta cu care un orator își însoțește cuvântarea. ♦ Operație militară (ofensivă sau defensivă). ♦ Ceea ce arată un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică; subiect. V. afabulație, epos. 3. Influență. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezintă o parte din capitalul unei societăți anonime sau al unei societăți în comandită. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio].

ACȚIÚNE s. f. I. 1. desfășurare a unei activități; faptă. ◊ operație militară (ofensivă sau defensivă). ◊ ceea ce arată un verb. 2. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică. 3. efect, influență. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende. (< fr. action, lat. actio)

ACȚIÚNE ~i f. 1) Desfășurare a unei activități. A trece la ~. ~ armată. 2) Exercitare a unei forțe asupra cuiva sau ceva. 3) Desfășurare a evenimentelor într-o operă literară. ~ea romanului. 4) gram. Proces sau stare exprimată de un verb. 5) jur. Act prin care se cere deschiderea unui proces. A intenta o ~. 6) Hârtie de valoare care adeverește participarea deținătorului la capitalul unei societăți și în virtutea căreia primește dividende. [G.-D. acțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. action, lat. actio, ~onis

acțiune f. 1. lucrare sau faptă: acțiune bună; 2. influența unui agent (fizic, chimic, mecanic): acțiunea soarelui; 3. tragere în judecată: acțiune criminală, acțiune pentru daune-interese; 4. parte de capital într’o societate comercială sau financiară: trei acțiuni de drum de fier; 5. mersul unei piese teatrale: acțiune interesantă.

*acțiúne f. (lat. áctio, -ónis, d. ágere, actum, a face. V. agit). Fapt, tot ceĭa ce se face: frumoasă acțiune. Ocupațiune, mișcare: îl vezĭ tot-de-a-una în acțiune. Mod în care un corp lucrează asupra altuĭa: acțiune chimică, acțiunea uneĭ otrăvĭ. Căldură în vorbă saŭ în gest: a vorbi cu acțiune. Subiect de bucată literară orĭ mers al uneĭ pĭese teatrale: acțiune interesantă. Urmărire pin judecată: procuroru a deschis acțiune criminală. Părtășie, parte de capital într’o întreprindere. Hîrtie de valoare pin care se arată partea de capital pe care aĭ pus-o într’o întreprindere: a cumpăra acțiunĭ. – Fals ácție (Trans.), după germ. akzie (d. ol. aktie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. acțiúnii; pl. acțiúni

acțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. acțiúnii; pl. acțiúni

acțiune (a intenta o acțiune; societate pe acțiuni), -nii gen. a.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACȚIÚNE s. 1. v. faptă. 2. v. operă. 3. v. operație. 4. v. mișcare. 5. afabulație, fabulație, intrigă, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) țesătură. (~ unui roman.) 6. (TEATRU) acțiune parcursivă = supraproblemă, supratemă. 7. (JUR.) v. proces. 8. v. efect.

ACȚIUNE s. 1. act, faptă, (înv.) deală, (fig.) pas. (Printr-o ~ hotărîtă; răspund de ~le mele!) 2. faptă, operă. (~ de binefacere.) 3. operație. (~ de stingere a focului.) 4. curent, mișcare. (~ revendicativă.) 5. afabulație, fabulație, intrigă, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) țesătură. (~ unui roman.) 6. (TEATRU) acțiune parcursivă = supraproblemă, supratemă. 7. (JUR.) cauză, judecată, proces, (livr.) speță, (înv. și pop.) price, (pop.) dreptate, lege, pricină, (reg.) pîră, (prin Transilv.) tărghelaș, (inv.) divan, județ, prigonire, sud, (înv., în Mold.) delă. 8. efect, influență, înrîurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?)

Acțiune ≠ contraacțiune, inacțiune, pasivitate, reacțiune

CUANTĂ DE ACȚIÚNE s. v. constanta lui Planck.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACȚIUNE. Subst. Acțiune, activitate, act, faptă, lucrare, lucru, treabă, muncă, trudă (pop.); operație; încercare, întreprindere, inițiativă, început; efectuare, exercitare, exercițiu, executare, execuție, realizare, izvodire (înv.); îndeplinire, străduință (rar), străduială (rar), silință, sforțare, zel. sîrguință, rîvnă, osteneală izvoditor (înv.), agent; înfăptuitor (rar), executant, operator, lucrător, muncitor; om de acțiune, inițiator, promotor; fondator, întemeietor, ctitor. Adj. Activ, lucrător, muncitor; dinamic, operativ, întreprinzător; ocupat, preocupat, prins (fig.); harnic, sîrguincios, sîrguitor, străduitor, truditor (pop. și livr.), strădalnic (înv. și reg.), vrednic, destoinic, asiduu, stăruitor, tenace, zelos, silitor. Realizat, înfăptuit, împlinit. Realizator; executant, executor. Vb. A face (ceva), a acționa, a întreprinde (o acțiune), a fi în acțiune, a activa; a lucra, a munci, a trudi (pop.), a trebălui, a face și a drege; a face treabă, a avea treabă, a fi ocupat; a întreprinde, a începe, a porni la acțiune, a trece la acțiune, a trece la fapte, a intra în acțiune; a iniția, a avea inițiativă; a proiecta, a plănui, a efectua, a executa, a duce la bun sfîrșit, a îndeplini o misiune, a săvîrși, a realiza, a izvodi (înv.), a înfăptui, a reuși, a izbîndi, a obține o victorie; a participa, a lua parte, a pune umărul, a contribui, a-și aduce contribuția; a se strădui, a se sili, a se osteni, a se trudi (pop.), a face eforturi, a se sforța, a se opinti, a se căzni, a transpira (fig.). A activiza, a impulsiona, a dinamiza, a pune în mișcare. Adv. În acțiune, în mișcare. V. efort, hărnicie, îndeletnicire, mișcare, muncă.

ACȚIUNE (< fr. action < lat. actio, lucrare) Totalitatea faptelor, întâmplărilor, într-o operă literară epică sau dramatică, denumită și afabulație. Unul din elementele compoziționale sau de structură ale acestor opere. Ca procedeu al tehnicii narative, acțiunea își vădește esențiala ei funcție estetică – evocarea – prin mai multe modalități: desfășurarea cronologică a evenimentelor, printr-o acțiune lineară – ca în romanul picaresc – apoi, odată cu romanul balzacian, acțiunea cu planuri paralele, iar în proza modernă ajungîndu-se la fragmentarism și discontinuitate. Ea mai poate fi continuă, ca în Iliada, și discontinuă, cu întreruperi, ca în Odiseea. Alcătuită dintr-o succesiune de momente, unele mai importante – momente principale – altele mai puțin importante, dar necesare în desfășurarea ei – momente secundare – acțiunea dintr-o opera literară, epică sau dramatică, se caracterizează printr-o gradație ascendentă sau climax a acestor momente, pînă la un punct culminant (v.) și o gradație descendentă a acestora sau anticlimax, gradație ce duce spre deznodămînt (v.). În poezia lirică nu se poate vorbi de acțiune, deoarece în creația lirică se exprimă emoții (bucurie, tristețe, dor etc.) pe care poetul le trăiește și ni le mărturisește nemijlocit. O sumară și simplă acțiune se află doar în idilă (v.) și în poemele lirice obiectivate (Luceafărul de M. Eminescu). În astfel de poezii, nu acțiunea constituie fondul. Ea este doar un mijloc prin care se realizează conținutul liric, subiectiv, al poemului. Acțiunea dramatică se caracterizează și ea printr-o succesiune de evenimente, relații reciproce complexe ale personajelor cu năzuințele lor care, întruchipate integral, în mișcările și dialogurile actorilor, capătă un caracter dramatic. Ea diferă de acțiunea unei opere epice (roman, poem) prin faptul că întregul ei conținut este întruchipat în „gesturi verbale”, în monologurile și dialogurile personajelor.

ACȚIUNE (< fr. action < lat. actio < agere, a lucra) Parte a retoricii, referitoare la felul intonării cuvintelor, la atitudinea și gesturile oratorului, căreia anticii îi atribuiau o mare importanță, și pe care Cicero, în De oratore, o socotea ca fiind, într-o oarecare privință, o „elocință a corpului”. După Quintilian, un discurs lipsit de acțiune, oricît de bun ar fi, nu produce nici un efect, iar Demostene socotea acțiunea ca o calitate indispensabilă a oratorului. Rostirea unui discurs implică trei cerințe: memorie, voce, gest, factori importanți în actul persuasiunii și al comunicării. Memoria ajută pe orator să-și exprime curgător ideile, atunci cînd nu recurge la lectura lor, vocea să le facă înțelese și simțite de ceilalți, iar gestul să anime cuvintele și să completeze gîndirea, în privința gesticulației cerîndu-i-se oratorului o anumită pondere în folosirea ei. Vocea, la rîndul ei, e supusă și ea unor anumite cerințe. Tonul folosit de orator și variatele-i nuanțe sînt strîns legate de natura sentimentelor și ideilor exprimate (revoltă, milă, durere, bucurie, amenințare, entuziasm etc.). Grecii puneau mare preț pe calitatea vocii, cerință de căpetenie a vorbirii frumoase, ceea ce explică existența la ei a unei discipline – fonaxia – ce cuprindea diferite indicații în privința îngrijirii ei, nuanțarea timbrului vocii. Marii oratori aveau pe lîngă ei un fonask, îndeobște un sclav grec, care, în timpul rostirii discursului, indica tonalitatea cu ajutorul flautului. Gesturile, socotite ca o expresie a gîndirii prin mișcările corpului, au fost împărțite de retori în: indicative, prin care se desemnează prin mimică: timp, număr, persoane etc; imitative, care, prin anumite semne particulare, fac cunoscute persoane, lucruri; afective, exprimând pasiune, impulsiuni afective. Fizionomia are și ea limba sa. În ea se reflectă, ca într-o oglindă, toate mișcările și pasiunile sufletești. Această parte a artei oratorice este socotită ca esențială pentru orator.

INTENSITATEA ACȚIUNILOR DE LUPTĂ ALE AVIAȚIEI numărul misiunilor executate cu o anumită categorie de aviație într-o zi de luptă sau într-o anumită perioadă, putând fi valabilă de la o zi la alta sau de la o perioadă la alta, depinzând de scopurile propuse, de misiunile trupelor de uscat sau ale marinei militare, de disponibilitatea tehnicii de luptă a personalului navigant, de timpul și condițiile meteorologice, de starea de asigurare materială a categoriei de aviație respective.

IZOLAREA RAIONULUI ACȚIUNILOR misiune de luptă care vizează interzicerea aprovizionării trupelor inamice cu carburant, alimente și alte materiale. Izolarea raionului acțiunilor se face cu ajutorul aviației.

MIJLOC / DE LUPTĂ / DE ACȚIUNE / DE ATAC / AERIAN, denumire generală dată tehnicii de luptă deservind ațiunile militare (aici sunt incluse avioanele și aparatele de zbor fără pilot).

RAZĂ DE ACȚIUNE distanța maximă de zbor pe care o poate parcurge o aeronavă până la un obiectiv fix și înapoi la locul de unde a decolat. Raza de acțiune tactică a avionului/elicopterului este precizată pentru aeronavele de luptă cu sau fără alimentare în zbor de la avioanele-cisternă.

Intrare: acțiune
  • silabație: ac-ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acțiune
  • acțiunea
plural
  • acțiuni
  • acțiunile
genitiv-dativ singular
  • acțiuni
  • acțiunii
plural
  • acțiuni
  • acțiunilor
vocativ singular
plural

acțiune

  • 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: faptă lucrare 2 exemple
    exemple
    • Orice înstrăinare din bunurile gospodărești colective sau ale statului, orice acțiune de sabotaj față de averea și animalele colectivizate sau mașinile S.M.T.-ului este socotită drept trădare a intereselor obștești și ajutor dat dușmanilor poporului. STAT. GOSP. AGR. 39.
      surse: DLRLC
    • Energia avîntului are preț numai atunci cînd e folosită într-o acțiune justă. SADOVEANU, N. F. 134.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A pune în acțiune = a pune în mișcare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A trece la acțiune = a întreprinde ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întreprinde
    • 1.4. Gesturile și ținuta cu care un orator își însoțește cuvântarea.
      surse: DN
    • 1.5. (Uneori determinat de „armată”) Operație militară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.6. gramatică Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Verbele a căror acțiune se răsfrânge asupra unui obiect (complementul lor direct) sau are ca rezultat un obiect sunt tranzitive.
        surse: DLRLC
  • 2. Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară.
    exemple
    • Acțiunea romanului «Mitrea Cocor» este foarte vie.
      surse: DLRLC
  • 3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: efect influență (acțiune) 3 exemple
    exemple
    • Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Acțiunea luminii și a căldurii. Acțiunea vânturilor și a apei.
      surse: DLRLC
    • Acțiunea legii economice fundamentale a capitalismului determină ascuțirea luptei de clasă în cele mai înaintate țări capitaliste, revoluționează masele și apropie revoluția socialistă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617.
      surse: DLRLC
  • 4. științe juridice Urmărire în justiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: proces un exemplu
    exemple
    • Acțiune penală. Acțiune civilă.
      surse: DLRLC
    • 4.1. concretizat Act prin care se cere deschiderea unui proces.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cerere un exemplu
      exemple
      • Tînărul Priboianu... a respins acțiunea ministerului ca nefundată. VLAHUȚĂ, O. A. 258.
        surse: DLRLC
  • 5. Hârtie de valoare care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Societate pe acțiuni.
      surse: DLRLC

etimologie: