12 definiții pentru așezare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AȘEZÁRE, așezări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – V. așeza.

AȘEZÁRE, așezări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – V. așeza.

așezare sf [At: CORESI, ap. GCR I, *10/23 / V: (reg) așăz~, (Mol) așa(d)z~ / Pl: ~zări[1] / E: așeza] 1 Punere a ceva sau a cuiva într-un anumit loc Si: (rar) așezat1 (1), (Înv) așezământ (3). 2 Organizare a faptelor, a unei situații care are ca rezultat o ordine, o stabilitate Si: orânduială, ordine, rânduială, (înv) tocmire Vz: neorânduială, (înv) neașezare, netocmeală, netocmire. 3 (Înv) Aplanare a unui conflict. 4 (Înv) Stabilitate Cf așeza (55). 5 (Înv) Instituirea unei acțiuni cu valoare preventivă, reglementară. 6 (Înv) Învestitură a unui domn Cf așeza (32-33). 7 (Înv) învestitură a unui ierarh Cf așeza (35-36). 8 (Înv) Repartiție a impozitelor Si: (înv) așezământ (14), așezământar, cislă, cisluire. 9 (Înv; îe) A nu avea ~ Astâmpăr. 10 (Înv) Odihnă Cf așeza (16). 11 (Pop) Înfățișare liniștită. 12 (Înv; d. domnitorii Țărilor Române; îe) A-i face ~ A avea din partea sultanului dreptul de a sta pe tron până la moarte Cf așeza (32-33). 13 (Jur; înv) Contract. 14 (Înv; pex) Învoială Cf așeza (63). 15 (Reg) învoială prin care țăranii închiriau de la un moșier fânețe și pășuni și plăteau printr-o cantitate de lemne. 16 (Reg) Cantitate de lemne date moșierului în urma așezării (16). 17 (Pop) înțelegere a părinților fetei și băiatului asupra zestrei pe care o vor da la căsătorie Cf așeza (68). 18 (Înv) Dispoziție a ocârmuirii Si: (înv) așezământ (22) Cf așeza (55). 19 (Înv) Locuință Cf așeza (26-27). 20 (Șîs ~ omenească) Localitate, (înv) așezământ (7) Vz: siliște. 21 (Pop) Târlă. 22 (Înv) Post de strajă. 23 (Înv) Așezământ (28) cultural. 24 (Rar) Mod de organizare socială. 25 (Agr; înv) Poziție a unui teren de cultivat față de lumina soarelui. 26 Poziția unui obiect (față de un reper). corectată

  1. ~zări~zări Ladislau Strifler

AȘEZÁRE, așezări, s. f. I. Acțiunea de a (s e) așeza și rezultatul ei. 1. Punere a cuiva sau a unui lucru într-un loc anumit. Așezarea elevilor în bănci.Un stol de rațe rătăcea pe sus prin lumină, căutînd loc de așezare. SADOVEANU, O. VI 185. ♦ Punere în ordine, aranjare, orînduire. Așezarea cărților în bibliotecă s-a făcut după cuprinsul lor. ◊ (Învechit și arhaizant; cu determinarea «în scaun») Întronare. M-am întors, ca să fiu de față la așezarea în scaun a măriei-tale! SADOVEANU, O. VII 68. 2. Situație. Așezarea geografică a unei țări. 3. Fixare (a impozitelor). Îngrădirea chiaburimii se realizează prin apărarea intereselor proletariatului agricol, ale țăranului sărac și mijlocaș împotriva chiaburului, printr-o politică de clasă în așezarea impozitelor și la colectări, iar pe de altă parte prin dezvoltarea și întărirea cooperației, prin întovărășiri ale țăranilor muncitori în vederea lucrării în comun a pămîntului cu mijloace mecanizate. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 452. 4. (Neobișnuit) Instituire. De la așezarea carantinelor... [țara] a fost ferită de grozăviile acelei cumplite epidemii. ALECSANDRI, P. P. 36. II. 1. Loc unde s-a așezat sau s-a stabilit cineva;, locuință, casă. Din pămîntul verde vor țîșni vîrfurile așezărilor. CAMILAR, T. 136. În una din așezările primitive ale deltei cunoscuse un simpatic medic rus. SADOVEANU, N. F. 52. Băștinașii erau deprinși din veacuri să nu aibă așezare trainică, deoarece valurile și vînturile băteau necontenit asupra acestor hotare. SADOVEANU, F. J. 458. Întîmplarea mă scoase mai la limpeziș și norocul mă făcu să dau peste o așezare omenească. HOGAȘ, M. N. 76. Și pînă astăzi un deal în partea despre Plotunul, unde era mai de mult așezarea lui Ciubuc, se cheamă «Dealul-Omului». CREANGĂ, A. 20. ♦ (De obicei determinat de adjective ca «omenească», «muncitorească» etc.) Localitate (sat, oraș). În toate orașele, așezările muncitorești și centrele raionale din ținut, au avut loc adunări orășenești, raionale și de profesii ale intelectualilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2576. La Brustureni, așezarea bărbatu-său, ea găsi o bibliotecă aleasă. NEGRUZZI, S. I 109. ◊ Construcție. Biserica, cu frumoasele așezări de piatră din ograda ei... se află- pre un dîmb. I. IONESCU, P. 445. 2. Orînduire (socială). Sosesc de acolo [din Uniunea Sovietică] oameni de-ai noștri, care au văzut cu ochii lor așezarea nouă răsăriteană. SADOVEANU, M. C. 177. Mă făcuse să înțeleg că așezarea noastră socială și politică – era alcătuită din «simple firme fără conținut», cu o birocrație coruptă, cu moșierime feudală. SADOVEANU, N. F. 134. III. (Popular) Odihnă, astîmpăr, liniște, pace. N-am cină cu așezare, Nici odihnă la mîncare. La HEM.

AȘEZÁRE, așezări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. ♦ Situație (în spațiu). Așezarea geografică a unei țări. 2. Loc unde s-a așezat sau s-a stabilit cineva; locuință, casă. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. ♦ (Rar) Construcție. 3. Orânduire (socială).

AȘEZÁRE ~ări f. 1) v. A AȘEZA și A SE AȘEZA. 2) Loc unde s-a stabilit o comunitate umană; grup de locuințe; localitate. ~ omenească. /v. a (se) așeza

așezare f. fapta de a (se) așeza și rezultatul ei; 1. reședință, așezământ; 2. fig. atitudine: se vedea după port și așezare că alta nu putea fi decât Înțelepciunea ISP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

așezáre s. f., g.-d. art. așezắrii; pl. așezắri

așezáre s. f., g.-d. art. așezării; pl. așezări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AȘEZÁRE s. 1. instalare, plasare. (~ lui într-un fotoliu.) 2. v. așternere. 3. v. stabilire. 4. v. amplasare. 5. v. aranjare. 6. v. alcătuire. 7. (concr.) amplasament, amplasare, loc, poziție, (rar) situare, situație, (înv.) așezământ, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Prin ~ e o localitate pitorească.) 8. (concr.) aglomerație, localitate, (înv.) politie. (O ~ umană.) 9. (concr.) adăpost, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, (reg.) sălașnă, (Transilv., Ban. și Bucov.) cortel, (înv.) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezământ, șezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuș. (Unde își are ~?) 10. (concr.) sălaș, șatră. (~ de țigani.)

AȘEZÁRE s. v. astâmpăr, așezământ, calm, fundație, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.

AȘEZARE s. 1. instalare, plasare. (~ lui într-un fotoliu.) 2. așternere, întindere, punere. (~ feței de masă.) 3. fixare, instalare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 4. amplasare, fixare, plasare, situare, stabilire. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.) 5. aranjare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 6. alcătuire, aranjament, dispunere, distribuție. întocmire, rînduială, structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) 7. loc, poziție, (rar) situare, situație, (înv.) așezămînt, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Prin ~ e o localitate pitorească.) 8. aglomerație, localitate, (înv.) politie. (O ~ umană.) 9. adăpost, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, (reg.) sălașnă, (Transilv., Ban. și Bucov.) cortel, (înv.) locaș, mutare, mutîat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezămînt, șezut, (fig.) bîrlog, cuib, culcuș. (Unde își are ~?) 10. sălaș, șatră. (~ de țigani.)

așezare s. v. ASTÎMPĂR. AȘEZĂMÎNT. CALM. FUNDAȚIE. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ.

Intrare: așezare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așezare
  • așezarea
plural
  • așezări
  • așezările
genitiv-dativ singular
  • așezări
  • așezării
plural
  • așezări
  • așezărilor
vocativ singular
plural

așezare

  • 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Punere a cuiva sau a unui lucru într-un loc anumit.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Așezarea elevilor în bănci.
        surse: DLRLC
      • Un stol de rațe rătăcea pe sus prin lumină, căutînd loc de așezare. SADOVEANU, O. VI 185.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Punere în ordine.
        exemple
        • Așezarea cărților în bibliotecă s-a făcut după cuprinsul lor.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. învechit arhaizant Cu determinarea «în scaun»:
        surse: DLRLC sinonime: întronare un exemplu
        exemple
        • M-am întors, ca să fiu de față la așezarea în scaun a măriei-tale! SADOVEANU, O. VII 68.
          surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Așezarea geografică a unei țări.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Fixare (a impozitelor).
      surse: DLRLC sinonime: fixare un exemplu
      exemple
      • Îngrădirea chiaburimii se realizează prin apărarea intereselor proletariatului agricol, ale țăranului sărac și mijlocaș împotriva chiaburului, printr-o politică de clasă în așezarea impozitelor și la colectări, iar pe de altă parte prin dezvoltarea și întărirea cooperației, prin întovărășiri ale țăranilor muncitori în vederea lucrării în comun a pămîntului cu mijloace mecanizate. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 452.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • De la așezarea carantinelor... [țara] a fost ferită de grozăviile acelei cumplite epidemii. ALECSANDRI, P. P. 36.
        surse: DLRLC
  • 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: casă (clădire) locuință 5 exemple
    exemple
    • Din pămîntul verde vor țîșni vîrfurile așezărilor. CAMILAR, T. 136.
      surse: DLRLC
    • În una din așezările primitive ale deltei cunoscuse un simpatic medic rus. SADOVEANU, N. F. 52.
      surse: DLRLC
    • Băștinașii erau deprinși din veacuri să nu aibă așezare trainică, deoarece valurile și vînturile băteau necontenit asupra acestor hotare. SADOVEANU, F. J. 458.
      surse: DLRLC
    • Întîmplarea mă scoase mai la limpeziș și norocul mă făcu să dau peste o așezare omenească. HOGAȘ, M. N. 76.
      surse: DLRLC
    • Și pînă astăzi un deal în partea despre Plotunul, unde era mai de mult așezarea lui Ciubuc, se cheamă «Dealul-Omului». CREANGĂ, A. 20.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: localitate 2 exemple
      exemple
      • În toate orașele, așezările muncitorești și centrele raionale din ținut, au avut loc adunări orășenești, raionale și de profesii ale intelectualilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2576.
        surse: DLRLC
      • La Brustureni, așezarea bărbatu-său, ea găsi o bibliotecă aleasă. NEGRUZZI, S. I 109.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Biserica, cu frumoasele așezări de piatră din ograda ei... se află pre un dîmb. I. IONESCU, P. 445.
        surse: DLRLC
  • 3. rar Mod de organizare (socială).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orânduire 2 exemple
    exemple
    • Sosesc de acolo [din Uniunea Sovietică] oameni de-ai noștri, care au văzut cu ochii lor așezarea nouă răsăriteană. SADOVEANU, M. C. 177.
      surse: DLRLC
    • Mă făcuse să înțeleg că așezarea noastră socială și politică era alcătuită din «simple firme fără conținut», cu o birocrație coruptă, cu moșierime feudală. SADOVEANU, N. F. 134.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • N-am cină cu așezare, Nici odihnă la mîncare. La HEM.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi așeza
    surse: DEX '98 DEX '09