19 definiții pentru țurloi țârloi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec.

ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec.

țurloi [At: POLIZU / V: (reg) ~lui, țir~, țâr~ / Pl: ~oaie, (rar) ~ sm / E: țurlă3 + -oi] 1 sn (Pop) Jgheab prin care curge apa din izvor, din cișmea etc. 2 sn (Pop; pex) Apă care curge Si: șiroi1. 3 sn (Mun) Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 4 sn (Mun) Fluier (1). 5 sn (Pop) Fluierul piciorului. 6 sn (Pop; pex) Partea piciorului de la genunchi în jos Si: gambă (1). 7 sn (Pop; îe) A avea draci pe ~oaie A fi nestâmpărat. 8 sn (Pop; îae) A fi nervos. 9 sn (Mun; îe) Joacă dracu pe ~oaie Se spune când se petrec lucruri ciudate, suspecte. 10 sn (Reg; dep; mpl) Picior lung și subțire Si: (reg) țivloi (9). 11 sn (Reg; îf țurlui) Antebraț. 12 sn (Reg; îaf) Partea brațului de la umăr până la cot. 13 sn (Pop) Țurțur1 (1). 14 sn (Mol; Mun) Gurgui la urcior. 15 ai (Olt) Ridicat drept în sus.

ȚURLÓI, țurloaie, s. n. 1. (Învechit) Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea, din saca etc.). Din al treilea rezervoriu se aducea altădată apă, pe țurloaie. BOLINTINEANU, la CADE. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; trișcă. Își umflă... cimpoiul, cu cele trei țurloaie ale lui, apoi îl lăsă să-și tremure singur suflul ușor. CAMIL PETRESCU, O. I 623. 3. Fluierul piciorului (v. tibia); p. ext. toată partea piciorului de la genunchi în jos. Curse sînge pînă la țurloaiele cailor. DELAVRANCEA, O. II 29. Hîrca sta-n sus cu ceafa și țurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. CARAGIALE, M. 23. Șede-n apă pînă-n sapă Și-n noroi pînă-n țurloi. TEODORESCU, P. P. 517. 4. Țurțur de gheață. Roțile morii erau grele de polei și de țurloi, dar se-nvîrteau, fiindcă apa creștea. SLAVICI, V. P. 159. – Pl. și: (4, m.) țurloi. – Variantă: țîrlói (MARIAN, INS. 42) s. n.

ȚURLÓI ~oáie n. pop. 1) Partea de jos a piciorului, cuprinsă între genunchi și labă; fluierul piciorului. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; trișcă. 3) Țeava prin care curge apa dintr-un izvor; șipot. 4) Țurțur de gheață. /Orig. nec.

țurlóĭ n., pl. oaĭe (var. din burluĭ). Burlan, țeavă groasă. Fluĭeru picĭoruluĭ. – Și țurluĭ, pl. -ĭe.

țârloi2[1] sn vz țurloi corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

țurloi-burloi ai [At: CIHAC, II, 437 / V: ~lui-~lui / E: ns cf țurlu-burlu] (Reg) 1 (D. părul capului) Zbârlit. 2 (Pop; pbl) Ridicat în sus.

țurloiu n. pl. fluierele picioarelor. [Variantă din surloiu, derivat din surlă, fluier].

țurlu-burlu (țurloiu-burloiu) adv. sbârlit: perii capului steteau țurlu-burlu. [Onomatopee]. V. sbârlì.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țurlói (pop.) s. n., pl. țurloáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚURLÓI s. v. fluier, jgheab, tibia, țurțur.

țurloi s. v. FLUIER. JGHEAB. TIBlA. ȚURȚUR.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țurloi, țurloaie s. n. (pop.) fluierul piciorului, gambă

Intrare: țurloi
țurloi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurloi
  • țurloiul
  • țurloiu‑
plural
  • țurloaie
  • țurloaiele
genitiv-dativ singular
  • țurloi
  • țurloiului
plural
  • țurloaie
  • țurloaielor
vocativ singular
plural
țurloi2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurloi
  • țurloiul
  • țurloiu‑
plural
  • țurloi
  • țurloii
genitiv-dativ singular
  • țurloi
  • țurloiului
plural
  • țurloi
  • țurloilor
vocativ singular
plural
țârloi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârloi
  • țârloiul
  • țârloiu‑
plural
  • țârloaie
  • țârloaiele
genitiv-dativ singular
  • țârloi
  • țârloiului
plural
  • țârloaie
  • țârloaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țurloi țârloi popular

  • 1. Fluierul piciorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fluier tibia attach_file 3 exemple
    exemple
    • Curse sînge pînă la țurloaiele cailor. DELAVRANCEA, O. II 29.
      surse: DLRLC
    • Hîrca sta-n sus cu ceafa și țurloaiele erau pornite către grătarul coastelor. CARAGIALE, M. 23.
      surse: DLRLC
    • Șede-n apă pînă-n sapă Și-n noroi pînă-n țurloi. TEODORESCU, P. P. 517.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Partea piciorului de la genunchi în jos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trișcă attach_file un exemplu
    exemple
    • Își umflă... cimpoiul, cu cele trei țurloaie ale lui, apoi îl lăsă să-și tremure singur suflul ușor. CAMIL PETRESCU, O. I 623.
      surse: DLRLC
  • 3. Țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jgheab țeavă attach_file un exemplu
    exemple
    • Din al treilea rezervoriu se aducea altădată apă, pe țurloaie. BOLINTINEANU, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 4. Țurțur de gheață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țurțur attach_file un exemplu
    exemple
    • Roțile morii erau grele de polei și de țurloi, dar se-nvîrteau, fiindcă apa creștea. SLAVICI, V. P. 159.
      surse: DLRLC
    • comentariu Varianta masculină este valabilă numai pentru acest sens.
      surse: DLRLC

etimologie: