20 de definiții pentru țopăi țupăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.

ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.

țopăi [At: STAMATI, V. 4271/35 / V: țup~, (reg) țiup~ / Pzi: țopăi, ~esc / E: țop1 + -ăi] 1 vi A face sărituri repetate Si: a sălta, (reg) a țuputi (1). 2 vi A se mișca dezordonat, aruncând picioarele Si: a sălta, (reg) a țuputi (2). 3 vi A dansa sărind Si: (reg) a țuputi (3). 4 vi (Pex; dep) A dansa greoi, prost, fără eleganță Si: (reg) a țuputi (4). 5 vtf A face pe cineva să danseze.

ȚOPĂÍ, țópăi, și țopăiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma țupăi) A sălta de pe-un picior pe altul, a se mișca sărind (dezordonat) și aruncînd picioarele. Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. ♦ (Ironic) A dansa, a juca. Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. ◊ Tranz. fact. Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. – Variantă: țupăí vb. IV.

A ȚOPĂÍ țópăi 1. intranz. A sări de pe un picior pe altul (făcând mișcări dezordonate). 2. tranz. peior. A se mișca în ritmul unui dans; a juca cu temperament. /țop + suf. ~ăi

țopăì v. a sări într’un picior: ia privește cum țopăește AL. [V. țop!].

țópăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ.

ȚUPĂÍ vb. IV v. țopăi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țopăí (a ~) vb., ind. prez. 3 țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá; conj. prez. 3 să țópăie

țopăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țópăi, 3 sg. și pl. țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá

țopăí vb., ind. prez. pers. 1 țópăi / țopăiésc

țopăi (ind. prez. 1 sg. țopăi, 3 sg. și pl. țopăie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOPĂI vb. a sălta, a sări, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ atîta!)

Intrare: țopăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țopăi
  • țopăire
  • țopăit
  • țopăitu‑
  • țopăind
  • țopăindu‑
singular plural
  • țopăie
  • țopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țopăi
(să)
  • țopăi
  • țopăiam
  • țopăii
  • țopăisem
a II-a (tu)
  • țopăi
(să)
  • țopăi
  • țopăiai
  • țopăiși
  • țopăiseși
a III-a (el, ea)
  • țopăie
(să)
  • țopăie
  • țopăia
  • țopăi
  • țopăise
plural I (noi)
  • țopăim
(să)
  • țopăim
  • țopăiam
  • țopăirăm
  • țopăiserăm
  • țopăisem
a II-a (voi)
  • țopăiți
(să)
  • țopăiți
  • țopăiați
  • țopăirăți
  • țopăiserăți
  • țopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țopăie
(să)
  • țopăie
  • țopăiau
  • țopăi
  • țopăiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DMLR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țopăi
  • țopăire
  • țopăit
  • țopăitu‑
  • țopăind
  • țopăindu‑
singular plural
  • țopăiește
  • țopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țopăiesc
(să)
  • țopăiesc
  • țopăiam
  • țopăii
  • țopăisem
a II-a (tu)
  • țopăiești
(să)
  • țopăiești
  • țopăiai
  • țopăiși
  • țopăiseși
a III-a (el, ea)
  • țopăiește
(să)
  • țopăiască
  • țopăia
  • țopăi
  • țopăise
plural I (noi)
  • țopăim
(să)
  • țopăim
  • țopăiam
  • țopăirăm
  • țopăiserăm
  • țopăisem
a II-a (voi)
  • țopăiți
(să)
  • țopăiți
  • țopăiați
  • țopăirăți
  • țopăiserăți
  • țopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țopăiesc
(să)
  • țopăiască
  • țopăiau
  • țopăi
  • țopăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țupăi
  • țupăire
  • țupăit
  • țupăitu‑
  • țupăind
  • țupăindu‑
singular plural
  • țupăie
  • țupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țupăi
(să)
  • țupăi
  • țupăiam
  • țupăii
  • țupăisem
a II-a (tu)
  • țupăi
(să)
  • țupăi
  • țupăiai
  • țupăiși
  • țupăiseși
a III-a (el, ea)
  • țupăie
(să)
  • țupăie
  • țupăia
  • țupăi
  • țupăise
plural I (noi)
  • țupăim
(să)
  • țupăim
  • țupăiam
  • țupăirăm
  • țupăiserăm
  • țupăisem
a II-a (voi)
  • țupăiți
(să)
  • țupăiți
  • țupăiați
  • țupăirăți
  • țupăiserăți
  • țupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țupăie
(să)
  • țupăie
  • țupăiau
  • țupăi
  • țupăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țupăi
  • țupăire
  • țupăit
  • țupăitu‑
  • țupăind
  • țupăindu‑
singular plural
  • țupăiește
  • țupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țupăiesc
(să)
  • țupăiesc
  • țupăiam
  • țupăii
  • țupăisem
a II-a (tu)
  • țupăiești
(să)
  • țupăiești
  • țupăiai
  • țupăiși
  • țupăiseși
a III-a (el, ea)
  • țupăiește
(să)
  • țupăiască
  • țupăia
  • țupăi
  • țupăise
plural I (noi)
  • țupăim
(să)
  • țupăim
  • țupăiam
  • țupăirăm
  • țupăiserăm
  • țupăisem
a II-a (voi)
  • țupăiți
(să)
  • țupăiți
  • țupăiați
  • țupăirăți
  • țupăiserăți
  • țupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țupăiesc
(să)
  • țupăiască
  • țupăiau
  • țupăi
  • țupăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țopăi țupăi

  • 1. A face sărituri repetate, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hopăi sălta sări attach_file 4 exemple
    exemple
    • Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190.
      surse: DLRLC
    • Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153.
      surse: DLRLC
    • Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71.
      surse: DLRLC
    • 1.1. peiorativ A dansa, a juca (fără eleganță).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dansa juca attach_file 3 exemple
      exemple
      • Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331.
        surse: DLRLC
      • Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv factitiv Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Țop + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09