13 definiții pentru țoi (păhărel) țui

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.

ȚOI2, țoiurî, s. n. Păhărel avînd forma unei sticluțe cu gîtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu (v. ciocan); conținutul unui asemenea păhărel. Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240. Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247. Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133. – Variantă: țui (SLAVICI, N. I 294) s. n.

țoi2 (păhărel) s. n., pl. țóiuri

țoi (păhărel) s. n., pl. țóiuri

ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)

ȚOI2, țóiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință)

ȚOI2 ~uri n. Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. /Orig. nec.

țoiu m. 1. Zool. ciocârleț; 2. pahar (în forma ciocului acestei păsări): un țoiu de rachiu (CAR.). [Cf. țiuì].

țoĭ m. Un fel de cojoaĭcă (cĭocănitoare). N., pl. urĭ. Cĭocan (păhăruț, palicĭ) de rachiŭ saŭ de țuĭcă (Car. VR. 1909, 11, 226). V. palicĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțói. (Un ~ cu țuică.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

țui, țuiuri s. n. (er.) penis.

Intrare: țoi (păhărel)
țoi2 (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țoi țoiul
plural țoiuri țoiurile
genitiv-dativ singular țoi țoiului
plural țoiuri țoiurilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țui țuiul
plural țuiuri țuiurile
genitiv-dativ singular țui țuiului
plural țuiuri țuiurilor
vocativ singular
plural

țoi (păhărel) țui

  • 1. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciocan (păhărel) puțoi 3 exemple
    exemple
    • Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240.
      surse: DLRLC
    • Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234.
      surse: DLRLC
    • La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui asemenea păhărel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133.
        surse: DLRLC

etimologie: