opțiuni
  • info
9 definiții pentru țipătură

Explicative DEX

țipătură1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: țipa1 + -ătură] 1 (Îvr) Țipăt (1). 2 (Reg; îe) ~ de om Nimeni. 3 (Îvr) Țipăt (5). 4 (Reg) Chiuitură.

țipătură2 sf [At: LB / Pl: ~ri / E: țipa2 + -ătură] (Reg) 1 Aruncare (a ceva undeva). 2 (Ccr) Lucru fără valoare, bun de aruncat. 3-4 Țipat2 (16-17).

ȚIPĂTURĂ1 (pl. -turi) sf. = ȚIPĂT: văzurăm vre-o șase lupi... clănțănind dinții, cu niște țipături neplăcute (BOL.).

❍ȚIPĂTURĂ2 (pl. -turi) sf. Trans. Maram. Ⓟ = ARUNCĂTURĂ6: ~ e aruncarea în cărare a obiectului părăsit, peste care s’a făcut ceva fermecătură; cine va trece peste el sau l-a lua de jos, se va lega de dînsul ceva răutate (BRL.); Rîuleț, Sprinten, creț, Să ne scapi de țipături În anul următoriu, Să fim ca niște flori (MAR.) [țipa2].

ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. Văzurăm vreo șase lupi... clănțănind dinții, cu niște țipături neplăcute. BOLINTINEANU, la CADE.

ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. – Din țipăt + suf. -ură.

Sinonime

ȚIPĂTURĂ s. v. aruncătură, azvârlitură, răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, zbieret, zvârlitură.

țipătură s. v. ARUNCĂTURĂ. AZVÎRLITURĂ. RĂCNET. STRIGĂT. ȚIPĂT. URLET. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. ZVÎRLITURĂ.

Arhaisme și regionalisme

țipătúră, s.f. v. țâpătură.

Intrare: țipătură
țipătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipătură
  • țipătura
plural
  • țipături
  • țipăturile
genitiv-dativ singular
  • țipături
  • țipăturii
plural
  • țipături
  • țipăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipătură, țipăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • țipăt + -ură. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.