9 definiții pentru țăcănit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. – V. țăcăni.

țăcănit2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. I., 219 / Pl: ~iți, ~e / E: țăcăni] 1 (Mai ales d. mersul cailor) Care produce un zgomot scurt (repetat și ritmic). 2 (Mun; d. un teren arat) Mărunțit în vederea cultivării. 3 (Dob; d. iarbă) Tăiată cu sapa. 4 (Reg) Dojenit. 5 (Fig; fam; d. oameni) Care și-a pierdut puterea de judecată Si: (fam) smintit2, (fam) țicnit2 (3). 6 (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de judecată Si: nebunesc, nechibzuit.

ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați care răsună ritmic. Șoimaru și Magda lui Stroe coborau în trap țăcănit un drumușor lin de costișă. SADOVEANU, O. VII 57. În trap țăcănit calcă la nevoie și cinci poște pă zi. CAMIL PETRESCU, O. II 16. Din Poenița vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368.

țăcănít, -ă adj. Mers țăcănit (al caluluĭ), trap saŭ buĭestru a lene.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂCĂNÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.

ȚĂCĂNÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

țăcănit adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

țăcănit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țăcănit, -ă, țăcăniți, -te adj. smintit, nebun

Intrare: țăcănit (adj.)
țăcănit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitul
  • țăcănitu‑
  • țăcăni
  • țăcănita
plural
  • țăcăniți
  • țăcăniții
  • țăcănite
  • țăcănitele
genitiv-dativ singular
  • țăcănit
  • țăcănitului
  • țăcănite
  • țăcănitei
plural
  • țăcăniți
  • țăcăniților
  • țăcănite
  • țăcănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țăcănit (adj.)

  • 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Șoimaru și Magda lui Stroe coborau în trap țăcănit un drumușor lin de costișă. SADOVEANU, O. VII 57.
      surse: DLRLC
    • În trap țăcănit calcă la nevoie și cinci poște pă zi. CAMIL PETRESCU, O. II 16.
      surse: DLRLC
    • Din Poenița vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi țăcăni
    surse: DEX '98 DEX '09