18 definiții pentru țâțână țițină (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚẤȚÂNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina.

ȚÂȚẤNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina.

ȚÂȚÂNĂ ~i f. 1) Dispozitiv metalic format din două plăci unite între ele care, prinse, respectiv, de un panou mobil și de un cadru fix, permit închiderea sau deschiderea panoului; balama. ◊ A scoate din ~i (pe cineva) a supăra pe cineva; a înfuria; a enerva. 2) Articulație a valvelor unei scoici. 3) pop. Rădăcină a unui furuncul. /<lat. titina

țâțână f. 1. bucată cilindrică de fier în jurul căreia se învârtește ușa; fig. a scoate din țâțâni, a face să-și pearză cumpătul sau răbdarea; 2. pl. cârlige bătute în pereții bordeiului. [Derivat dela țăță, dupâ forma-i rotunjită].

ȚIȚÍNĂ s. f. v. țîțînă.

ȚÎȚÎ́NĂ, țîțîni, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Balama. Cineva-n umbră Tot umblă, tot umblă... Și rupe țîțîni și lăcate. BENIUC, V. 124. La a doua pălitură, căzu o bucată din trunchi ca o ușă sărită din țîțînă. C. PETRESCU, R. DR. 154. Se-ndoaie stejarii bătrîni Și ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235. Bătrînul intra pe poarta ruginită în țîțîni. SLAVICI, N. II 5. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țîțîni s-aruncă. EMINESCU, O. I 93. ◊ Expr. A scoate pe cineva din țîțîni v. scoate (I 8). 2. Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. (Atestat în forma țițină) Se cunoaște că un stup este gata să roiască de pe țiținele ce se fac pe dunga fagurilor; căci într-aceste țițini se prăsesc mumele albinelor sau împărătesele stupilor. I. IONESCU, M. 381. 3. (Popular) Rădăcină a unui furuncul. – Pl. și: țîțîne (GANE, N. III 18). – Variantă: țițínă s. f.

țîțî́nă f., pl. e (mlat. titina, biberon [R. C. 1923, 29], vgr. tithéne, doĭcă. D. rom. vine bg. cicina și ngr. tsitsin, țîță. V. țîță). Moțu (gurguĭu) uneĭ bube saŭ uneĭ rănĭ (ca la trînjĭ). Balama și maĭ ales cîrligu în care se prinde balamaŭa: se întoarse greoĭ ca o balama veche pe o țîțînă ruginită (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 127), cîrma unuĭ vas învîrtindu-se în țîțînĭ (J. B. Dat. Uĭt. 95). V. cópil și pafta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țâțấnă s. f., g.-d. art. țâțấnii; pl. țâțấni

țâțână s. f., g.-d. art. țâțânii; pl. țâțâni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂȚÂNĂ s. (pop.) țâță. (~ în care se dezvoltă matca albinelor.)

ȚÂȚÂNĂ s. v. balama, rădăcină, șarnieră.

ȚÎȚÎ s. (pop.) țîță. (~ în care se dezvoltă matca albinelor.)

țîțî s. v. BALAMA. RĂDĂCINĂ. ȘARNIERĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâțấnă, țâțâni, s.f. – Balama: „Cu apa îl stropești, îl uzi, o țâpi la țățăna ușii...” (Bilțiu, 1990: 295). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Et. nec. (MDA); lat. *titina „biberon” (Scriban, DEX).

țâțấnă, -i, s.f. – Balama: „Cu apa îl stropești, îl uzi, o țâpi la țățăna ușii...” (Bilțiu 1990: 295). – Lat. *titina (DEX).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și ieși din fire / din pepeni / din țâțâni expr. a se înfuria, a-și pierde cumpătul

Intrare: țâțână
țâțână1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțâ
  • țâțâna
plural
  • țâțâni
  • țâțânile
genitiv-dativ singular
  • țâțâni
  • țâțânii
plural
  • țâțâni
  • țâțânilor
vocativ singular
plural
țițină1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiți
  • țițina
plural
  • țițini
  • țiținile
genitiv-dativ singular
  • țițini
  • țiținii
plural
  • țițini
  • țiținilor
vocativ singular
plural
țâțână2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțâ
  • țâțâna
plural
  • țâțâne
  • țâțânele
genitiv-dativ singular
  • țâțâne
  • țâțânei
plural
  • țâțâne
  • țâțânelor
vocativ singular
plural
țițină2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiți
  • țițina
plural
  • țiține
  • țiținele
genitiv-dativ singular
  • țiține
  • țiținei
plural
  • țiține
  • țiținelor
vocativ singular
plural

țâțână țițină (2)

  • exemple
    • Cineva-n umbră Tot umblă, tot umblă... Și rupe țîțîni și lăcate. BENIUC, V. 124.
      surse: DLRLC
    • La a doua pălitură, căzu o bucată din trunchi ca o ușă sărită din țîțînă. C. PETRESCU, R. DR. 154.
      surse: DLRLC
    • Se-ndoaie stejarii bătrîni Și ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul intra pe poarta ruginită în țîțîni. SLAVICI, N. II 5.
      surse: DLRLC
    • În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țîțîni s-aruncă. EMINESCU, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A scoate (24.1.) (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău pe cineva, a scoate din sărite.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: supăra înfuria
    • 1.2. expresie A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria.
      surse: DEX '09
  • 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 3. Celulă în care se dezvoltă matca albinelor.
    surse: DLRLC sinonime: țâță un exemplu
    exemple
    • Se cunoaște că un stup este gata să roiască de pe țiținele ce se fac pe dunga fagurilor; căci într-aceste țițini se prăsesc mumele albinelor sau împărătesele stupilor. I. IONESCU, M. 381.
      surse: DLRLC
  • 4. popular Rădăcina unui furuncul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: