11 definiții pentru șuiet
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
ȘUIET, șuiete, s. n. (Pop). Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. – Probabil contaminare între șuier și vuiet.
șuiet1 sn [At: DELAVRANCEA, T. 193 / Pl: ~e / E: pbl ctm șuier + vuiet] (Reg) Șopot1 (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUIET, șuiete, s. n. (Pop.) Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. [Pr.: șu-iet] – Probabil contaminare între șuier și vuiet.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘUIET, șuiete, s. n. 1. Vîjîit al vîntului, vuiet al furtunii. Vijelia șerpuia cu șuiete prelungi. SADOVEANU, O. L. 100. Prin vîrful bradului trecu un șuiet domol. id. O. VII 372. 2. Foșnet al frunzelor, freamăt. Vîntul din Fundoaia tăcuse, se stinsese șuietul pomilor. CAMILAR, N. II 112. În poiană era pace; deasupra sunau șuiete. SADOVEANU, F. J. 364. 3. Susur, murmur, șopot al apelor, al ploii. Șuietele izvoarelor se aud bolborosind, ca niște glasuri pe sub pămînt. VLAHUȚĂ, O. A. H 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUIET ~e n. rar Zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (vânt, apă, frunze etc.); freamăt. [Sil. șu-iet] /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șuiet m. susurul apei: șuietul rîului. [Onomatopee (cf. șuvoiu)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șúĭet n., pl. e (cuv. fabr.). Vlah. Sadov. Șuruit. Foșnet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șuet n. V. șuiet.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
șuiet (pop.) s. n., pl. șuiete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șuiet (pop.) s. n., pl. șuiete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șuiet s. n., pl. șuiete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șuiet, șuietesubstantiv neutru
- 1. Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vijelia șerpuia cu șuiete prelungi. SADOVEANU, O. L. 100. DLRLC
- Prin vîrful bradului trecu un șuiet domol. SADOVEANU, O. VII 372. DLRLC
- Vîntul din Fundoaia tăcuse, se stinsese șuietul pomilor. CAMILAR, N. II 112. DLRLC
- În poiană era pace; deasupra sunau șuiete. SADOVEANU, F. J. 364. DLRLC
- Șuietele izvoarelor se aud bolborosind, ca niște glasuri pe sub pămînt. VLAHUȚĂ, O. A. H 156. DLRLC
-
etimologie:
- Contaminare între șuier și vuiet. DEX '09 DEX '98