11 definiții pentru știrbit știrbat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTIRBÍT, -Ă, știrbiți, -te, adj. 1. Cu marginea știrbită; tocit; ciobit. ♦ P. ext. Ciuntit, trunchiat. 2. Fig. Micșorat, diminuat ca însemnătate, ca valoare; (despre o lege, un drept etc.) încălcat, nesocotit. – V. știrbi.

știrbit, ~ă [At: SCRIBAN, D. / V: (îvp) ~bat / Pl: ~iți, ~e / E: știrbi] 1-2 smf, a (Rar) Știrb (1-2). 3-6 a Știrb (6-9). 7 a (Fig) Diminuat ca însemnătate, ca valoare etc. 8 a (Fig; d. un drept, o lege etc.) Care este nesocotit Si: încălcat.

ȘTIRBÍT, -Ă, știrbiți, -te, adj. 1. Cu marginea știrbă; tocit; ciobit. ♦ Ciuntit, trunchiat. 2. Fig. Micșorat, diminuat ca însemnătate, ca valoare; (despre o lege, un drept etc.) încălcat, nesocotit. – V. știrbi.

ȘTIRBÍT, -Ă, știrbiți, -te, adj. 1. Cu marginea știrbă; ciuntit. Un taler de lemn cu margini știrbite. La TDRG. Mari ruini de amintire care înalță tăcute în fața sa niște ziduri știrbite, triste rămășițe de mărire. MACEDONSKI, O. IV 46. 2. Fig. (Despre abstracte) Micșorat, diminuat, atins. Oricare ar fi urmarea unei anchete, cinstea celui anchetat tot știrbită iese. STĂNOIU, C. I. 90. – Variantă: (rar) știrbát, -ă (ALECSANDRI, S. 132) adj.

știrbit a. fig. nedreptățit: râzând de strâmbările bieților știrbiți OD.

știrbít, -ă adj. Care n’are toțĭ dințiĭ. Căruĭa i s’a stricat ascuțișu saŭ marginea: cuțit știrbit, farfurie știrbită. Fig. Micșorat, redus: libertate știrbită. – Și știrbat (cp. cu bg. štŭrbat, rut. ščerbátiĭ).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTIRBÍT adj. 1. ciobit, ciocnit, știrb. (Pahar ~.) 2. știrb, tocit. (Cuțit ~.)

ȘTIRBÍT adj. v. diminuat, scăzut.

ȘTIRBIT adj. 1. ciobit, ciocnit, știrb. (Pahar ~.) 2. știrb, tocit. (Cuțit ~.)

Intrare: știrbit
știrbit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrbit
  • știrbitul
  • știrbitu‑
  • știrbi
  • știrbita
plural
  • știrbiți
  • știrbiții
  • știrbite
  • știrbitele
genitiv-dativ singular
  • știrbit
  • știrbitului
  • știrbite
  • știrbitei
plural
  • știrbiți
  • știrbiților
  • știrbite
  • știrbitelor
vocativ singular
plural
știrbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrbat
  • știrbatul
  • știrbatu‑
  • știrba
  • știrbata
plural
  • știrbați
  • știrbații
  • știrbate
  • știrbatele
genitiv-dativ singular
  • știrbat
  • știrbatului
  • știrbate
  • știrbatei
plural
  • știrbați
  • știrbaților
  • știrbate
  • știrbatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

știrbit știrbat

etimologie:

  • vezi știrbi
    surse: DEX '09 DEX '98