8 definiții pentru ciobit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciobít, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: ciobi] 1-3 Știrbit, spart sau crăpat.

CIOBÍT, -Ă, ciobiți, -te, adj. Știrbit, spart în parte, crăpat. – V. ciobi.

CIOBÍT, -Ă, ciobiți, -te, adj. Știrbit, spart în parte, crăpat. – V. ciobi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciobít adj. m., pl. ciobíți; f. sg. ciobítă, pl. ciobíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOBÍT adj. 1. ciocnit, știrb, știrbit. (Pahar ~.) 2. v. spart.

CIOBÍT s. 1. v. ciobire. 2. v. spargere.

CIOBIT adj. 1. ciocnit, știrb, știrbit. (Pahar ~) 2. ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit, spart. (Vas de lut ușor ~.)

CIOBIT s. ciobire, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ paharului.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciobit, -ă, ciobiți, -te adj. beat; amețit.

Intrare: ciobit
ciobit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobit
  • ciobitul
  • ciobitu‑
  • ciobi
  • ciobita
plural
  • ciobiți
  • ciobiții
  • ciobite
  • ciobitele
genitiv-dativ singular
  • ciobit
  • ciobitului
  • ciobite
  • ciobitei
plural
  • ciobiți
  • ciobiților
  • ciobite
  • ciobitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciobit

etimologie:

  • vezi ciobi
    surse: DEX '98 DEX '09