trunchiat, ~ă a [At: DRLU / P: ~chi-at / V: (înv) ~ncat / Pl: ~ați, ~e / E: trunchia] 1 (D. părți ale corpului, obiecte etc.) Care este retezat Si: ciuntit, mutilat, tăiat² (1). 2 (Fig; d. cuvinte, texte, lucrări etc.) Din care s-a suprimat o parte Si: fragmentat, mutilat. 3 (Fig; d. acțiuni) Care este întrerupt Si: (pfm) curmat. 4 (D. părți ale plantelor, d. fructe) Care are forma naturală asemănătoare unui obiect retezat, ciuntit.

TRUNCHIAT, -Ă, trunchiați, -te, adj. Tăiat, fragmentat, ciuntit, mutilat. Pe car era așezată o piramidă trunchiată. CAMIL PETRESCU, O. II 510. Par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stînci năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse în întuneric. VLAHUȚĂ, R. P. 77. (Cu pronunțare regională) Stanuri negre și trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU, N. 49. – Pronunțat: -chi-at.

trunchiat a. 1. din care s’a tăiat partea superioară, partea principală: con trunchiat; 2. fig. incomplet în urma suprimării: discurs trunchiat.

truncat¹, ~ă a vz trunchiat

truncheát, -ă adj. (d. trunchĭ după fr. tronqué). Rătezat (tăĭat orĭ frînt): coloană truncheată, con truncheat. Fig. Mutilat, cĭocîrtit, prescurtat și urîțit: discurs truncheat. – În vest -chĭat. V. trunchez.

TRUNCHIAT adj. v. retezat.

TRUNCHIAT adj. ciuntit, retezat, tăiat. (Cu urechile ~.)