7 definiții pentru șterpelire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTERPELÍRE, șterpeliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șterpeli și rezultatul ei. – V. șterpeli.
ȘTERPELÍRE, șterpeliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șterpeli și rezultatul ei. – V. șterpeli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șterpelire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: șterpeli] (Pfm) Sustragere a ceva (cu abilitate) Si: (pfm) șterpeleală, (arg; fam) șparlire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTERPELÍRE s. f. (Familiar) Acțiunea de a șterpeli; sustragere, furt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
șterpelíre (fam.) s. f., g.-d. art. șterpelírii; pl. șterpelíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șterpelíre s. f., g.-d. art. șterpelírii; pl. șterpelíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ȘTERPELÍRE s. v. furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie, sustragere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șterpelire s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOȚIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. SUSTRAGERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
șterpelire
- surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: furat (s.n.) furt furătură hoție pungășeală pungășie sustragere
etimologie:
- vezi șterpelisurse: DEX '09 DEX '98