7 definiții pentru șterpelire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTERPELÍRE, șterpeliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șterpeli și rezultatul ei. – V. șterpeli.

ȘTERPELÍRE, șterpeliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șterpeli și rezultatul ei. – V. șterpeli.

șterpelire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: șterpeli] (Pfm) Sustragere a ceva (cu abilitate) Si: (pfm) șterpeleală, (arg; fam) șparlire.

ȘTERPELÍRE s. f. (Familiar) Acțiunea de a șterpeli; sustragere, furt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șterpelíre (fam.) s. f., g.-d. art. șterpelírii; pl. șterpelíri

șterpelíre s. f., g.-d. art. șterpelírii; pl. șterpelíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTERPELÍRE s. v. furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie, sustragere.

șterpelire s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOȚIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. SUSTRAGERE.

Intrare: șterpelire
șterpelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șterpelire
  • șterpelirea
plural
  • șterpeliri
  • șterpelirile
genitiv-dativ singular
  • șterpeliri
  • șterpelirii
plural
  • șterpeliri
  • șterpelirilor
vocativ singular
plural

șterpelire

etimologie:

  • vezi șterpeli
    surse: DEX '09 DEX '98