12 definiții pentru șod


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șod, șoa [At: ANON. CAR. / V: (îrg) șoa sf / Pl: șozi, șoade / E: mg sod] 1 a (Ban; înv) Nebun. 2 a (Reg) Nostim. 3 a (Reg) Curios (2). 4 a (Reg) Bizar (1). 5 a (Reg; îe) A-i fi (cuiva) ~ A fi amuzant. 6 sm (Înv) Bufon (3). 7-8 sf (Trs; Olt) Glumă1 (2-3). 9 sf (Trs; Olt) Poznă. 10 sf (Reg) Minciună.

ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar; ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod.

ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar. ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod.

ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Regional) Curios, ciudat; bizar. Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? COȘBUC, P. II 130. Orișicît de șoadă ni s-ar părea datina aceasta, totuși are ea desigur însemnătatea sa istorică. MARIAN, Î. 268. ♦ Nostim, hazliu. Cu-acest gînd slab, dar foarte șod, Voios Achim în fugă pleacă. COȘBUC, P. II 245. ◊ (Adverbial) Noi astăzi, venind pe cale, am pățit-o cam șod cu niște oameni de omenie. SEVASTOS, N. 327.

ȘOD șoádă (șozi, șoáde) reg. Care manifestă curiozitate; care este indiscret. /<ung. sod

șod a. Tr. ciudat, poznaș: birău-i om cam șod [Ung. SOD, glumeț].

șod, șoádă adj. (ung. sod, glumeț. Șăĭn.), Trans. Ban. Olt. Nostim, cĭudat: om șod, treabă șoadă. Adv. A vorbi șod. S. f. Turda. Glumă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șod (înv., reg.) adj. m., pl. șozi; f. șoádă, pl. șoáde

șod adj. m., pl. șozi; f. sg. șoádă, pl. șoáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOD adj. v. amuzant, bizar, ciudat, comic, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, hazliu, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, nostim, original, paradoxal, singular, straniu, vesel.

șod adj. v. AMUZANT. BIZAR. CIUDAT. COMIC. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. HAZLIU. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. NOSTIM. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. VESEL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șod (-oádă), adj. – (Trans., Banat) Curios, ciudat, excentric. Mag. sod (Drăganu, Dacor., IV, 158 și VI, 277; Gáldi, Dict., 158). Este îndoielnică legătura cu sl. šutŭ „fanfaron” (Cihac, II, 391). – Der. șoadă, s. f. (Trans., glumă); șodenie (var. șozenie), s. f. (zeflemea, batjocură, bășcălie).

Intrare: șod
șod adjectiv
adjectiv (A44)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șod
  • șodul
  • șodu‑
  • șoa
  • șoada
plural
  • șozi
  • șozii
  • șoade
  • șoadele
genitiv-dativ singular
  • șod
  • șodului
  • șoade
  • șoadei
plural
  • șozi
  • șozilor
  • șoade
  • șoadelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șod

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? COȘBUC, P. II 130.
      surse: DLRLC
    • Orișicît de șoadă ni s-ar părea datina aceasta, totuși are ea desigur însemnătatea sa istorică. MARIAN, Î. 268.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cu-acest gînd slab, dar foarte șod, Voios Achim în fugă pleacă. COȘBUC, P. II 245.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Noi astăzi, venind pe cale, am pățit-o cam șod cu niște oameni de omenie. SEVASTOS, N. 327.
        surse: DLRLC

etimologie: