18 definiții pentru șfichiui sfichiui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șfichiui vt [At: C. STAMATI, ap. CADE / V: (reg) sf~, sficui / Pzi: ~esc / E: șfichi + -ui] (Pop) 1 A lovi cu șfichiul (3). 2 (Pex) A biciui (3). 3 (Fig) A îndemna. 4 (Fig) A înțepa cu vorba Si: a ironiza, a persifla.

ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui.

ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.

ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lovi cu șfichiul biciului; p. ext. abate cu biciul, a biciui. Am să mi-l spînzur în cîrlige în fața mea și cu mîna mea am să-l șfichiuiesc cu harapnicul. SADOVEANU, O. VII 45. Îndeamnă, a țipat năprasnic femeia. Iordan a șfichiuit murgii. id. M. C. 11. Băiatul trecuse... șfichiuind cu o nuia crengile teilor. C. PETRESCU, S. 136. ◊ Fig. Viscolul mă șfichiuia. SADOVEANU, O. I 349. Rîsul lor mi-a șfichiuit obrazul. C. PETRESCU, S. 26. (Intranz.) Soarele pierise, lumina se împuținase și vîntul șfichiuia. SADOVEANU, B. 27. 2. Fig. A înțepa cu vorba, a lua în rîs, a ironiza. Țăranii noștri glumeți, cum sînt ei, ne tot șfichiuiau în treacăt, care dincotro. CREANGĂ, A. 127. ◊ (Subiectul este mijlocul, aluzia, vorba cu care se ironizează) Dojana preotului îl șfichiuia ca un bici de foc. REBREANU, I. 78. ◊ Refl. pas. [Prin strigături] se șfichiuiește lenea, fudulia etc. ȘEZ. I 70. – Variantă: sfichiuí (SADOVEANU, P. M. 92) vb. IV.

A ȘFICHIUÍ ~iésc tranz. 1) A atinge cu șfichiul biciului. 2) fig. A înțepa cu vorba; a lua peste picior. [Sil. -chiu-i] /șfichi + suf. ~ui

A SE ȘFICHIUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri usturătoare (cu cineva). [Sil. -chiu-i] /șfichi + suf. ~ui

sfichiuì v. 1. a trage un sfichiu; 2. fig. a biciui, a mustra aspru.

sfíchĭ, sfichĭuĭésc V. șf-.

șfichĭuĭésc (Mold. nord) și sf- (sud) v. tr. (d. sfichĭ). Lovesc cu sfichĭu. Fig.. Bicĭuesc cu vorba, lovesc pin sarcazme, persiflez: a șfichĭui moravurile. Ating ușor suprafața (ca rîndunica’n zbor apa). – Și sfl-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă

șfichiuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. șfichiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șfichiuiáscă

șfichiui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiesc, conj. șfichiuiască)

șfichiuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘFICHIUÍ vb. 1. a biciui, (reg.) a sfârcâi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) *2. (fig.) a atinge, a împunge, a înțepa, a pișca. (Îl ~ cu vorba.)

ȘFICHIUÍ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.

ȘFICHIUI vb. 1. a biciui, (reg.) a sfîrcîi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2.* (fig.) a atinge, a împunge, a înțepa, a pișca. (Îl ~ cu vorba.)

șfichiui vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZEFLEMISI.

Intrare: șfichiui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șfichiui
  • șfichiuire
  • șfichiuit
  • șfichiuitu‑
  • șfichiuind
  • șfichiuindu‑
singular plural
  • șfichiuiește
  • șfichiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șfichiuiesc
(să)
  • șfichiuiesc
  • șfichiuiam
  • șfichiuii
  • șfichiuisem
a II-a (tu)
  • șfichiuiești
(să)
  • șfichiuiești
  • șfichiuiai
  • șfichiuiși
  • șfichiuiseși
a III-a (el, ea)
  • șfichiuiește
(să)
  • șfichiuiască
  • șfichiuia
  • șfichiui
  • șfichiuise
plural I (noi)
  • șfichiuim
(să)
  • șfichiuim
  • șfichiuiam
  • șfichiuirăm
  • șfichiuiserăm
  • șfichiuisem
a II-a (voi)
  • șfichiuiți
(să)
  • șfichiuiți
  • șfichiuiați
  • șfichiuirăți
  • șfichiuiserăți
  • șfichiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șfichiuiesc
(să)
  • șfichiuiască
  • șfichiuiau
  • șfichiui
  • șfichiuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfichiui
  • sfichiuire
  • sfichiuit
  • sfichiuitu‑
  • sfichiuind
  • sfichiuindu‑
singular plural
  • sfichiuiește
  • sfichiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfichiuiesc
(să)
  • sfichiuiesc
  • sfichiuiam
  • sfichiuii
  • sfichiuisem
a II-a (tu)
  • sfichiuiești
(să)
  • sfichiuiești
  • sfichiuiai
  • sfichiuiși
  • sfichiuiseși
a III-a (el, ea)
  • sfichiuiește
(să)
  • sfichiuiască
  • sfichiuia
  • sfichiui
  • sfichiuise
plural I (noi)
  • sfichiuim
(să)
  • sfichiuim
  • sfichiuiam
  • sfichiuirăm
  • sfichiuiserăm
  • sfichiuisem
a II-a (voi)
  • sfichiuiți
(să)
  • sfichiuiți
  • sfichiuiați
  • sfichiuirăți
  • sfichiuiserăți
  • sfichiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfichiuiesc
(să)
  • sfichiuiască
  • sfichiuiau
  • sfichiui
  • sfichiuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șfichiui sfichiui

  • 1. A atinge cu șfichiul (1.), a lovi scurt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Am să mi-l spînzur în cîrlige în fața mea și cu mîna mea am să-l șfichiuiesc cu harapnicul. SADOVEANU, O. VII 45.
      surse: DLRLC
    • Îndeamnă, a țipat năprasnic femeia. Iordan a șfichiuit murgii. SADOVEANU, M. C. 11.
      surse: DLRLC
    • Băiatul trecuse... șfichiuind cu o nuia crengile teilor. C. PETRESCU, S. 136.
      surse: DLRLC
    • figurat Viscolul mă șfichiuia. SADOVEANU, O. I 349.
      surse: DLRLC
    • figurat Rîsul lor mi-a șfichiuit obrazul. C. PETRESCU, S. 26.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Soarele pierise, lumina se împuținase și vîntul șfichiuia. SADOVEANU, B. 27.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. figurat A înțepa cu vorba.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ironiza persifla zeflemisi 3 exemple
      exemple
      • Țăranii noștri glumeți, cum sînt ei, ne tot șfichiuiau în treacăt, care dincotro. CREANGĂ, A. 127.
        surse: DLRLC
      • Dojana preotului îl șfichiuia ca un bici de foc. REBREANU, I. 78.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv [Prin strigături] se șfichiuiește lenea, fudulia etc. ȘEZ. I 70.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Șfichi + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98