14 definiții pentru șezut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘEZÚT, (II) șezuturi, s. n. I. Faptul de a ședea. II. 1. Partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în tipul șederii; dos, fund. ♦ P. restr. Anus. 2. (Înv.) Locuință, domiciliu. – V. ședea.

ȘEZÚT, (II) șezuturi, s. n. I. Faptul de a ședea; ședere. II. 1. Partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii; dos, fund. ♦ P. restr. Anus. 2. (Înv.) Locuință, domiciliu. – V. ședea.

ȘEZÚT, șezuturi, s. n. 1. Partea inferioară a corpului, pe care se sprijină omul atunci cînd stă jos; dos. Adam își suci șezutul. DUMITRIU, P. F. 7. Lovitura lui e ca a cornului de taur... Pe doi i-a despicat pînă-n șezut. DELAVRANCEA, O. II 155. ♦ Anus. Se introduce pe șezutul copilului nițel săpun de casă. ȘEZ. IV 22. 2. (Învechit) Locuință, domiciliu. Amîndoi cu șezutul și cu avutul în Focșani. ALECSANDRI, T. 400.

ȘEZÚT ~uri n. 1) v. A ȘEDEA 2) Extremitatea dorsală a corpului pe care se șade; dos; fund. /v. a ședea

șezut n. partea de dinapoi a corpului pe care se șade.

șezút n., pl. urĭ (d. șed). Euf. Partea din apoĭ a trupuluĭ, partea pe care șezĭ. V. cur 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șezút1 (faptul de a ședea) s. n.

șezút2 (parte a corpului) s. n., pl. șezúturi

șezút s. n., (anat.) pl. șezúturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘEZÚT s. (ANAT.) dos, fund, popou, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) popsi, (eufemistic) pardon.

ȘEZÚT s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș.

ȘEZUT s. (ANAT.) dos, fund, popou, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) popsi, (eufemistic) pardon.

șezut s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șezut, șezuturi s. n. fese

Intrare: șezut
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șezut
  • șezutul
  • șezutu‑
plural
  • șezuturi
  • șezuturile
genitiv-dativ singular
  • șezut
  • șezutului
plural
  • șezuturi
  • șezuturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șezut

  • 1. (numai) singular Faptul de a ședea.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ședere
  • 2. Partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dos fund (dos) 2 exemple
    exemple
    • Adam își suci șezutul. DUMITRIU, P. F. 7.
      surse: DLRLC
    • Lovitura lui e ca a cornului de taur... Pe doi i-a despicat pînă-n șezut. DELAVRANCEA, O. II 155.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Amîndoi cu șezutul și cu avutul în Focșani. ALECSANDRI, T. 400.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ședea
    surse: DEX '09 DEX '98