13 definiții pentru înviforat înviforit înviforât


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforați, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverșunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforít, -ă adj.] – V. învifora.

ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforați, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverșunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforít, -ă adj.] – V. învifora.

înviforat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 9 / V: ~rât, ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învifora] 1 Bătut de vifor. 2 (Pex) Furtunos, înverșunat ca viforul Si: vijelios, năvalnic. 3 (Fig) Tulburat. 4 (Fig) Îndârjit. 5 (Fig) Gonit.

ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforați, -te, adj. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos ca un vifor. Se lupta împrotiva înviforatelor ape. NEGRUZZI, S. II 9. Bardă-n mînă apuca Și-n tătari se arunca Ca un vînt înviforat. ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Fig. Cu ochii-nchiși și fulgerat De spaima loviturii, Se-nalță roibu-nviforat. COȘBUC, P. I 197. Un balaur cît un munte Vine-nviforat ca vîntul. id. ib. I 166. – Variantă: înviforît, -ă (TEODORESCU, P. P. 610) adj.

înviforat a. furtunos: ca un vânt înviforat într’un lan de grâu uscat POP.; 2. fig. înfruntau răstriștea înviforată AL. [V. vifor].

înviforát, -ă adj. Bătut de vifor. Fig. Zbucĭumat. – Vechĭ viforî́t și înviforî́t. În Serbia vivorî́t.

ÎNVIFORÍT, -Ă adj. v. înviforat.

ÎNVIFORÍT, -Ă adj. v. înviforat.

înviforât, ~ă a vz înviforat

înviforit, ~ă a vz înviforat

ÎNVIFORÎ́T, -Ă adj. v. înviforat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înviforát adj. m., pl. înviforáți; f. sg. înviforátă, pl. înviforáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVIFORÁT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.)

ÎNVIFORAT adj. năvalnic, viforos, vijelios. (Furtună ~.)

Intrare: înviforat
înviforat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înviforat
  • ‑nviforat
  • înviforatul
  • înviforatu‑
  • ‑nviforatul
  • ‑nviforatu‑
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforata
  • ‑nviforata
plural
  • înviforați
  • ‑nviforați
  • înviforații
  • ‑nviforații
  • înviforate
  • ‑nviforate
  • înviforatele
  • ‑nviforatele
genitiv-dativ singular
  • înviforat
  • ‑nviforat
  • înviforatului
  • ‑nviforatului
  • înviforate
  • ‑nviforate
  • înviforatei
  • ‑nviforatei
plural
  • înviforați
  • ‑nviforați
  • înviforaților
  • ‑nviforaților
  • înviforate
  • ‑nviforate
  • înviforatelor
  • ‑nviforatelor
vocativ singular
plural
înviforit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înviforit
  • ‑nviforit
  • înviforitul
  • înviforitu‑
  • ‑nviforitul
  • ‑nviforitu‑
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforita
  • ‑nviforita
plural
  • înviforiți
  • ‑nviforiți
  • înviforiții
  • ‑nviforiții
  • înviforite
  • ‑nviforite
  • înviforitele
  • ‑nviforitele
genitiv-dativ singular
  • înviforit
  • ‑nviforit
  • înviforitului
  • ‑nviforitului
  • înviforite
  • ‑nviforite
  • înviforitei
  • ‑nviforitei
plural
  • înviforiți
  • ‑nviforiți
  • înviforiților
  • ‑nviforiților
  • înviforite
  • ‑nviforite
  • înviforitelor
  • ‑nviforitelor
vocativ singular
plural
înviforât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înviforât
  • ‑nviforât
  • înviforâtul
  • înviforâtu‑
  • ‑nviforâtul
  • ‑nviforâtu‑
  • înviforâ
  • ‑nviforâ
  • înviforâta
  • ‑nviforâta
plural
  • înviforâți
  • ‑nviforâți
  • înviforâții
  • ‑nviforâții
  • înviforâte
  • ‑nviforâte
  • înviforâtele
  • ‑nviforâtele
genitiv-dativ singular
  • înviforât
  • ‑nviforât
  • înviforâtului
  • ‑nviforâtului
  • înviforâte
  • ‑nviforâte
  • înviforâtei
  • ‑nviforâtei
plural
  • înviforâți
  • ‑nviforâți
  • înviforâților
  • ‑nviforâților
  • înviforâte
  • ‑nviforâte
  • înviforâtelor
  • ‑nviforâtelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înviforat înviforit înviforât popular

etimologie:

  • vezi învifora
    surse: DEX '09 DEX '98