16 definiții pentru înveli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva. ♦ Tranz. A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ Tranz. A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc. ♦ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. Tranz. A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. – Cf. sl. valiti.

ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva. ♦ Tranz. A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca. ♦ Tranz. A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc. ♦ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 2. Tranz. A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului. – Cf. sl. valiti.

înveli [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~văli, (rar) ~voli / Pzi: ~lesc și (rar) învăl / E: cf slv валити] 1-2 vtr A (se) acoperi cu ceva. 3 vt (Reg) A îmbrobodi mireasa ca pe o nevastă. 4 vt (Reg; îf învăli; îe) A ~ o fată A lua de nevastă o fată urmând ca nunta să aibă loc după întoarcerea feciorului din armată. 5 vt A acoperi o casă cu țiglă, cu tablă etc. 6 vt A acoperi coperta unui caiet sau a unei cărți cu hârtie, material plastic etc. Si: a îmbrăca. 7 vt A acoperi focul, jarul etc. cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 8 vt (Pop; îe) Ca și pisica: sapă și ~lește O persoană fățarnică își ascunde faptele rele. 9 vt (Rar) A astupa o groapă cu pământ. 10-11 vtr (Fig; d. cer) A (se) acoperi cu nori, ceață etc. 12 vr (Îe) Când se ~lește ziua cu noaptea Pe înserate. 13 vt A înfășură urzeala pe sulul dinapoi al războiului de țesut. 14 vt Reg) A trece o țesătură din lână prin piuă. 15-16 vtr A (se) înfășură în ceva. 17 vt (Pfm; îe) Rogojina nu te ~lește O unealtă rea nu poate servi bine.

ÎNVELÍ, învelesc, vb. IV. Tranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A acoperi; (urmat de determinări introduse prin prep. «în») a înfășura. A învelit copilul cu plapuma. A învelit pachetul în hîrtie.Ofițerul de cuart, învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16. A întîlnit doi tineri călări, care se îndreptau în fuga cailor spre dealul Catalinei, din care a cunoscut pe Dragomir curteanul, iar pe celălalt nu l-a putut videa, fiind învelit cu mantaua. NEGRUZZI, S. I 108. ◊ Fig. [Boul] pornește cu pași grei, se apropie de stăpîn, pînă cînd îl învelește în umbra trupului lui trudit, ca într-o pînză răcoroasă. GÎRLEANU, L. 39. (Fără determinare) Soarele e galben, norii-l învelesc, Rîurile albe în sînge roșesc. BOLINTINEANU, O. 10. ◊ Refl. De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. (Cu pronunțare regională) Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrîmi, apoi învălindu-se în mantaua ce i-o țăsuse... se culcă. EMINESCU, N. 29. ♦ (Cu privire la cărți sau caiete) A acoperi scoarțele cu hîrtie; a îmbrăca. 2. (Cu privire la case) A acoperi cu țiglă, tablă etc. Casa noastră e învelită cu șindrilă. STANCU, D. 295. Casele învălite cu argint... strălucea la soare. ISPIRESCU, L. 300. 3. (Cu privire la foc) A acoperi cu un strat de pămînt, de cenușă etc., pentru a face să ardă mocnit; a învălui. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit Și prin satul adormit Doar vrun cîne-n somn mai latră Răgușit. COȘBUC, P. I 48.

A ÎNVELÍ ~ésc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur împrejur. 2) (urzeală) A înfășura pe sulul dinapoi al războiului de țesut. /în + sl. valiti

învelì v. 1. a pune sau întinde deasupra sau pe margini: a înveli casa, pa-tul, focul; 2. a înfășură. [V. văl: lit. a acoperi cu un văl].

învălésc (est) și învelésc (vest) v. tr. (în și vsl. valiti, a învăli, a învălui, a învălătuci, d. valŭ, val, undă. V. nă- și pră-vălesc, vălătuc). Acoper: zăpada învălește pămîntu, a învăli un bolnav cu plapoma. Învălătucesc, înfășor: niște mănușĭ învălite într’o hîrtie. V. refl. Mă acoper (cu plapoma).

învelésc, -líș, -litoare, V. învăl-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelésc, imperf. 3 sg. înveleá; conj. prez. 3 înveleáscă

învelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelésc, imperf. 3 sg. înveleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înveleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVELÍ vb. 1. a (se) acoperi, a (se) înfășura, (înv. și pop.) a (se) coperi, a (se) înfășura, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma.) 2. v. îmbrăca.

ÎNVELI vb. 1. a (se) acoperi, a (se) înfășura, (înv. și pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma și s-a culcat.) 2. a (se) acoperi, a (se) îmbrăca, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.)

A (se) înveli ≠ a (se) dezveli


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învelí (învelésc, învelít), vb.1. A înfășura. – 2. A acoperi, a pune ceva deasupra. – 3. A umple. – 4. A înfășura urzeala pe sulul războiului. – 5. A da la piuă. – Var. învăli. Mr. anvălescu, anvalire, megl. anváles, anvăliri. Sl. valiti (Cihac, II, 106; DAR), cf. val, și bg. valjam. Accepțiile apar și în sl. și se explică toate plecîndu-se de la ideea de bază, aceea de „sul”. Der. din lat. *invelāre (Meyer, Alb. St., IV, 105), nu este posibilă. Der. învelitoare (var. învelitură), s. f. (ceea ce servește la învelit sau acoperit; husă; cuvertură, pătură; capac; acoperiș); înveliș, s. n. (obiect care servește la învelit; capac; husă; acoperiș); învelit, adj. (acoperit; pieptănat; căptușit; bătut în piuă; rotofei).

Intrare: înveli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveli
  • ‑nveli
  • învelire
  • ‑nvelire
  • învelit
  • ‑nvelit
  • învelitu‑
  • ‑nvelitu‑
  • învelind
  • ‑nvelind
  • învelindu‑
  • ‑nvelindu‑
singular plural
  • învelește
  • ‑nvelește
  • înveliți
  • ‑nveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învelesc
  • ‑nvelesc
(să)
  • învelesc
  • ‑nvelesc
  • înveleam
  • ‑nveleam
  • învelii
  • ‑nvelii
  • învelisem
  • ‑nvelisem
a II-a (tu)
  • învelești
  • ‑nvelești
(să)
  • învelești
  • ‑nvelești
  • înveleai
  • ‑nveleai
  • înveliși
  • ‑nveliși
  • înveliseși
  • ‑nveliseși
a III-a (el, ea)
  • învelește
  • ‑nvelește
(să)
  • învelească
  • ‑nvelească
  • învelea
  • ‑nvelea
  • înveli
  • ‑nveli
  • învelise
  • ‑nvelise
plural I (noi)
  • învelim
  • ‑nvelim
(să)
  • învelim
  • ‑nvelim
  • înveleam
  • ‑nveleam
  • învelirăm
  • ‑nvelirăm
  • înveliserăm
  • ‑nveliserăm
  • învelisem
  • ‑nvelisem
a II-a (voi)
  • înveliți
  • ‑nveliți
(să)
  • înveliți
  • ‑nveliți
  • înveleați
  • ‑nveleați
  • învelirăți
  • ‑nvelirăți
  • înveliserăți
  • ‑nveliserăți
  • înveliseți
  • ‑nveliseți
a III-a (ei, ele)
  • învelesc
  • ‑nvelesc
(să)
  • învelească
  • ‑nvelească
  • înveleau
  • ‑nveleau
  • înveli
  • ‑nveli
  • înveliseră
  • ‑nveliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înveli învelire

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acoperi înfășura antonime: dezveli 7 exemple
    exemple
    • A învelit copilul cu plapuma. A învelit pachetul în hârtie.
      surse: DLRLC
    • Ofițerul de cuart, învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16.
      surse: DLRLC
    • A întîlnit doi tineri călări, care se îndreptau în fuga cailor spre dealul Catalinei, din care a cunoscut pe Dragomir curteanul, iar pe celălalt nu l-a putut videa, fiind învelit cu mantaua. NEGRUZZI, S. I 108.
      surse: DLRLC
    • figurat [Boul] pornește cu pași grei, se apropie de stăpîn, pînă cînd îl învelește în umbra trupului lui trudit, ca într-o pînză răcoroasă. GÎRLEANU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • (Fără determinare) Soarele e galben, norii-l învelesc, Rîurile albe în sînge roșesc. BOLINTINEANU, O. 10.
      surse: DLRLC
    • De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrîmi, apoi învălindu-se în mantaua ce i-o țăsuse... se culcă. EMINESCU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbrăca
    • 1.2. tranzitiv A acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Casa noastră e învelită cu șindrilă. STANCU, D. 295.
        surse: DLRLC
      • Casele învălite cu argint... strălucea la soare. ISPIRESCU, L. 300.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învălui un exemplu
      exemple
      • Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit Și prin satul adormit Doar vrun cîne-n somn mai latră Răgușit. COȘBUC, P. I 48.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: