17 definiții pentru învălui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învălui [At: CORESI, EV. 75/37 / Pzi: ~ălui și ~esc / E: în + val + -ui] 1 vr (D. mare; pex d. nori) A se învolbura. 2 vr (Înv; d. corăbii) A fi prins de furtună. 3 vr (Înv) A se încolăci în jurul unui obiect. 4 vr (Înv; îe) A se ~ în gură A fi pe punctul de a spune ceva. 5-6 vtr A (se) amesteca până la confundare. 7 vt (Înv) A forma valuri. 8 vt (Agr; Trs) A face snopi. 9-10 vtr A (se) acoperi cu un văl, cu o cuvertură etc. Si: a (se) înfășură, a (se) înveli. 11 vt (Fig) A cuprinde cu privirea. 12-13 vtr (D. foc) (A face să ardă sau) a arde mocnit Cf a (se) micșora. 13 vt (Înv) A încercui o unitate inamică. 15-16 vtr (D. gânduri, sentimente) (A fi copleșit sau) a copleși. 17 vt (D. treburi, afaceri) A covârși peste măsură. 18 vt (Înv; jur) A hărțui. 19 vr (Înv) A-și da silința. 20 vr (Înv) A se rătăci. 21 vr (Fig) A se amesteca în treburile altora. 22 vt (Fig) A ascunde. 23 vt A bate. 24-25 vtrr (Fig) A (se) șicana. 26 vt (Fig) A persecuta. 27 vr A fi cuprins de panică. 28 vt A înconjura din toate părțile Si: a împresura.

ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ Tranz. Fig. A năpădi. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiésc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).

ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiésc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).

ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (cu un văl, cu o învelitoare); a înveli, a înfășura. Învălui copilul în scutece.Vulturii s-au oprit în lumină piept în piept... Unul își întinse aripa ca să-l învăluie pe celălalt. ARGHEZI, P. T. 106. Spune-mi gura cui i-o dai? Dă-mi-o mie... S-o învălui în hîrtie. HODOȘ, P. P. 165. ◊ Refl. Cu albele văluri subțiri Mă-nvălui ca-n aripi de pază. TOMA, C. V. 121. ♦ Fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura, a năpădi. Niciodată n-o să iasă Luna – palidă crăiasă – Să te-nvăluie cu raze. BENIUC, V. 18. Cînd deschiseră ușa, îi învălui deodată lumina soarelui. SADOVEANU, O. IV 69. Noaptea învăluia muntele, rece și umedă. C. PETRESCU, S. 219. ♦ A acoperi (focul) cu un strat de pămînt, de cenușă etc., ca să ardă mocnit; a înveli. Dac-am văz’t că nu mai vii, Focul eu învăluii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ♦ Refl. (Despre foc sau flăcări) A fi expus forței vîntului, a fi răscolit de vînt; a se micșora, a scădea în intensitate. Focul ardea vioi și cîteodată se învăluia la fîlfîirile vîntului. SADOVEANU, O. VI 247. ◊ Tranz. Ce vînt! ce vînt! șopti baba clătinînd din cap; uite, îmi învăluie și focul. SADOVEANU, O. I 330. 2. Tranz. A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintr-o perspectivă îndepărtată, a urmări ceva sau pe cineva de departe sau de sus. Mama-n picioare, de lîngă fereastră, mă învăluie într-o căutătură de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 427. 3. Refl. A se mișca de colo pînă colo, a se învîrti, a da tîrcoale. V. înfășura. Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30. 4. Tranz. A întreprinde o manevră ofensivă asupra flancului și spatelui unei unități inamice; a înconjura. Tinzînd să ajungă a învălui aripa de la deal a dușmanilor lui, își ducea din ce în ce mai iute pîlcul lui de călărime. SADOVEANU, O. VII 11. 5. Refl. A se amesteca, a se contopi. (Fig.) Afară veneau vîntul și ploaia, învăluindu-i-se cu gîndurile. SADOVEANU, N. P. 131. – Prez. ind. și: învăluiesc (ALECSANDRI, P. III 161).

A ÎNVĂLUÍ învălui tranz. 1) A acoperi cu un văl sau cu o învelitoare. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălura; a împresura; a cuprinde; a cotropi; a înfășura. 3) A cuprinde în toată plinătatea (cu privirea). 4) (focuri) A face să ardă cu flacăra potolită. 5) fam. A deranja prin senzații neplăcute (mai ales de greață). ~ pe cineva la stomac. /în + văl + suf. ~ui

A SE ÎNVĂLUÍ pers. 3 se învăluie intranz. A se mișca în vârtejuri; a se învolbura. /în + văl + suf. ~ui

învăluì v. 1. a înveli; 2. fig. a jigni, a face neajunsuri. [V. val (de pânză, de mare)].

învăluĭésc și (vechĭ) văluĭésc v. tr. (d. val 1, ca și învălesc). Învălătucesc, acoper din toate părțile: apa, întunericu l-a învăluit. Înconjur, împresor: învăluirăm oastea dușmănească. Învălesc, acoper: șĭ-a învăluit bine trupu, am învăluit focu’n cenușă. Fig. Chinuĭesc, strîmtorez, stînjinesc: l-aŭ învăluit nevoile. V. refl. Vechĭ. Mă învălătucesc, mă acoper de valurĭ: marea se învălui. Mă încolăcesc (ca șerpiĭ). Fig. Mă zbucĭum, mă zbat, mă frămînt: învăluindu-se prin munte flămînd și trudit, aŭ nemerit la un pîrăŭ (Ur.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învăluí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. învắlui, 3 învắluie, imperf. 3 sg. învăluiá, conj. prez. 1 și 2 sg. să învắlui

învăluí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. învălui, 3 sg. și pl. învăluie, imperf. 3 sg. învăluiá

învălui (ind. prez. 1 sg. învălui, 3 sg. și pl. învăluie)

învăluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂLUÍ vb. v. încercui.

ÎNVĂLUÍ vb. v. acoperi, canoni, căzni, chinui, forța, frământa, ghemui, împresura, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, înveli, munci, necăji, osteni, răsuci, sforța, sili, strădui, suci, trudi, zbate, zbuciuma.

ÎNVĂLUI vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ pe dușman.)

învălui vb. v. ACOPERI. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. GHEMUI. ÎMPRESURA. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. ÎNVELI. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. RĂSUCI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. SUCI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învăluí, învăluiesc, vb. tranz., refl. – A (se) amesteca. – Din în- + val (< sl. valǔ), contaminat cu văl „bucată de țesătură” (< lat. velum), cf. înveli, dial. învăli (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: învălui
învălui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluire
  • ‑nvăluire
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitu‑
  • ‑nvăluitu‑
  • învăluind
  • ‑nvăluind
  • învăluindu‑
  • ‑nvăluindu‑
singular plural
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălui
  • ‑nvălui
(să)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluii
  • ‑nvăluii
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (tu)
  • învălui
  • ‑nvălui
(să)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiai
  • ‑nvăluiai
  • învăluiși
  • ‑nvăluiși
  • învăluiseși
  • ‑nvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
(să)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluia
  • ‑nvăluia
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluise
  • ‑nvăluise
plural I (noi)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
(să)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluirăm
  • ‑nvăluirăm
  • învăluiserăm
  • ‑nvăluiserăm
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (voi)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
(să)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiați
  • ‑nvăluiați
  • învăluirăți
  • ‑nvăluirăți
  • învăluiserăți
  • ‑nvăluiserăți
  • învăluiseți
  • ‑nvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
(să)
  • învăluie
  • ‑nvăluie
  • învăluiau
  • ‑nvăluiau
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiseră
  • ‑nvăluiseră
învălui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluire
  • ‑nvăluire
  • învăluit
  • ‑nvăluit
  • învăluitu‑
  • ‑nvăluitu‑
  • învăluind
  • ‑nvăluind
  • învăluindu‑
  • ‑nvăluindu‑
singular plural
  • învăluiește
  • ‑nvăluiește
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
(să)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluii
  • ‑nvăluii
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (tu)
  • învăluiești
  • ‑nvăluiești
(să)
  • învăluiești
  • ‑nvăluiești
  • învăluiai
  • ‑nvăluiai
  • învăluiși
  • ‑nvăluiși
  • învăluiseși
  • ‑nvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • învăluiește
  • ‑nvăluiește
(să)
  • învăluiască
  • ‑nvăluiască
  • învăluia
  • ‑nvăluia
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluise
  • ‑nvăluise
plural I (noi)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
(să)
  • învăluim
  • ‑nvăluim
  • învăluiam
  • ‑nvăluiam
  • învăluirăm
  • ‑nvăluirăm
  • învăluiserăm
  • ‑nvăluiserăm
  • învăluisem
  • ‑nvăluisem
a II-a (voi)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
(să)
  • învăluiți
  • ‑nvăluiți
  • învăluiați
  • ‑nvăluiați
  • învăluirăți
  • ‑nvăluirăți
  • învăluiserăți
  • ‑nvăluiserăți
  • învăluiseți
  • ‑nvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • învăluiesc
  • ‑nvăluiesc
(să)
  • învăluiască
  • ‑nvăluiască
  • învăluiau
  • ‑nvăluiau
  • învălui
  • ‑nvălui
  • învăluiseră
  • ‑nvăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălui învăluire învăluit

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfășura înveli 4 exemple
    exemple
    • Învălui copilul în scutece.
      surse: DLRLC
    • Vulturii s-au oprit în lumină piept în piept... Unul își întinse aripa ca să-l învăluie pe celălalt. ARGHEZI, P. T. 106.
      surse: DLRLC
    • Spune-mi gura cui i-o dai? Dă-mi-o mie... S-o învălui în hîrtie. HODOȘ, P. P. 165.
      surse: DLRLC
    • Cu albele văluri subțiri Mă-nvălui ca-n aripi de pază. TOMA, C. V. 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A cuprinde ceva cu privirea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprinde (acoperi, învălui) împresura 3 exemple
      exemple
      • Niciodată n-o să iasă Luna – palidă crăiasă – Să te-nvăluie cu raze. BENIUC, V. 18.
        surse: DLRLC
      • Cînd deschiseră ușa, îi învălui deodată lumina soarelui. SADOVEANU, O. IV 69.
        surse: DLRLC
      • Noaptea învăluia muntele, rece și umedă. C. PETRESCU, S. 219.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: micșora 3 exemple
      exemple
      • Dac-am văz’t că nu mai vii, Focul eu învăluii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144.
        surse: DLRLC
      • Focul ardea vioi și cîteodată se învăluia la fîlfîirile vîntului. SADOVEANU, O. VI 247.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Ce vînt! ce vînt! șopti baba clătinînd din cap; uite, îmi învăluie și focul. SADOVEANU, O. I 330.
        surse: DLRLC
      • diferențiere A acoperi (focul) cu un strat de pământ, de cenușă etc., ca să ardă mocnit.
        surse: DLRLC sinonime: înveli
      • diferențiere reflexiv (Despre foc sau flăcări) A fi expus forței vântului, a fi răscolit de vânt; a se micșora, a scădea în intensitate.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintr-o perspectivă îndepărtată, a urmări ceva sau pe cineva de departe sau de sus.
    exemple
    • Mama-n picioare, de lîngă fereastră, mă învăluie într-o căutătură de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 427.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se mișca de colo până colo, a se învârti, a da târcoale.
    surse: DLRLC sinonime: învârti un exemplu
    exemple
    • Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A înconjura, a încercui o unitate inamică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încercui înconjura un exemplu
    exemple
    • Tinzînd să ajungă a învălui aripa de la deal a dușmanilor lui, își ducea din ce în ce mai iute pîlcul lui de călărime. SADOVEANU, O. VII 11.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv A se amesteca, a se contopi.
    surse: DLRLC sinonime: amesteca contopi un exemplu
    exemple
    • figurat Afară veneau vîntul și ploaia, învăluindu-i-se cu gîndurile. SADOVEANU, N. P. 131.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + val + sufix -ui (influențat semantic de văl).
    surse: DEX '09 DEX '98