27 de definiții pentru învălmășit învălmășat vălmășit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășát, -ă adj.] – V. învălmăși.

ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășát, -ă adj.] – V. învălmăși.

învălmășit1 sn [At: DAms / V: at / Pl: ~uri / E: învălmăși] 1 Învălmășeală (1). 2 Învălmășire (2). 3 (Șfg) Încurcătură. 4 Confuzie.

învălmășit2, ~ă a [At: PANN, P. V. III, 132/30 / V: (rar) at / E: învălmăși] 1 Amestecat de-a valma Si: îngrămădit, răscolit. 2 Aruncat în dezordine. 3 (Fig; d. oameni) Zăpăcit. 4 (Fig; d. oameni) Dezorientat. 5 (Fig; d. situații, probleme) Confuz. 6 (D. o persoană) Pierdut în mulțime.

ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Amestecat, aruncat de-a valma, în neorînduială, în dezordine; îngrămădit, îmbulzit. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208. La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51. ♦ (Despre obiecte) Dezordonat, răvășit. Ghemuită într-un ungher al iatacului, cu straiul învălmășit pe ea și boțit. SADOVEANU, D. P. 99. 2. Fig. (Despre oameni, p. ext. despre gînduri, minte) Zăpăcit, tulburat, buimăcit, încurcat, dezorientat, confuz. Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118. ◊ (Adverbial) Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83. Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22. – Variante: învălmășát, -ă (SADOVEANU, O. VI 29, ODOBESCU, S. II 6), vălmășít, -ă (BENIUC, V. 79, MACEDONSKI, O. III 48) adj.[1] modificată

  1. În original, probabil incorect: Variante: valmășít, -ă. cata

învălmășit a. foarte confuz: mintea ’mi arde ’nvălmășită.

învălmășít, -ă adj. Amestecat în grămadă. – Și vălm-

ÎNVĂLMĂȘÁT, -Ă adj. v. învălmășit.

ÎNVĂLMĂȘÁT, -Ă adj. v. învălmășit.

ÎNVĂLMĂȘÁT, -Ă adj. v. învălmășit.

ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.

ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.

învălmășat1 sn vz învălmășit1

învălmășat2, ~ă a vz învălmășit2

învălmăși [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (reg; cscj) a / Pzi: esc / E: ns cf valma, vălmășag] 1-2 vtr A (se) amesteca de-a valma. 3-4 vtr A (se) arunca la întâmplare, în dezordine. 5 vr (Rar; fig) A se zăpăci. 6 vt (Înv; fig) A corupe.

vălmășea sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: vălmăși + -eală] 1 (Pop) Învălmășeală. 2 Derută (1). 3 Zăpăceală. 4 (Mol; d. suprafețe de pământ; îla) La ~ Stăpânit și exploatat în comun.

vălmăși [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ăci, ~ăji / Pzi: esc / E: vălmășag cf vălătuci] 1-2 vtr (Pop) A (se) amesteca în dezordine Si: a (se) învălmăși. 3 vt (Îvr) A stânjeni. 4 vt (Îvr) A perturba. 5-6 vtr A (se) încurca. 7-8 vtr A (se) dezorienta. 9-10 vtr A (se) zăpăci. 11 vt (Reg; îf vălmăci; csnp) A cuprinde din toate părțile Si: a învălui.

vălmășit, ~ă a [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 86/11 / Pl: ~iți, ~e / E: vălmăși] (Pop) Amestecat în dezordine Si: învălmășit.

ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. 1. Tranz. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Refl. Fig. Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. 2. Refl. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă: vălmășí (PISCUPESCU, O. 1) vb. IV.

VĂLMĂȘÍ vb. IV v. învălmăși.

VĂLMĂȘÍT, -Ă adj. v. învălmășit.

A ÎNVĂLMĂȘÍ ~ésc tranz. A face să se învălmășească. /în + vălmășag

A SE ÎNVĂLMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmășag

învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. [V. valmeș].

învălmășésc v. tr. (d. de-a valma). Amestec, pun în dezordine. V. refl. Mă amestec: toată lumea se învălmășea în pĭață. Fig. Mă încurc, mă zăpăcesc: se învălmășea în vorbă. – Și vălm-. V. învrășulesc.

vălmășeală, -ésc, V. învălm-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învălmășít adj. m., pl. învălmășíți; f. sg. învălmășítă, pl. învălmășíte

învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 învălmășeáscă

învălmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălmășeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂLMĂȘÍ vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întâmplare.)

ÎNVĂLMĂȘI vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întîmplare.)

Intrare: învălmășit
învălmășit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălmășit
  • ‑nvălmășit
  • învălmășitul
  • învălmășitu‑
  • ‑nvălmășitul
  • ‑nvălmășitu‑
  • învălmăși
  • ‑nvălmăși
  • învălmășita
  • ‑nvălmășita
plural
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
  • învălmășiții
  • ‑nvălmășiții
  • învălmășite
  • ‑nvălmășite
  • învălmășitele
  • ‑nvălmășitele
genitiv-dativ singular
  • învălmășit
  • ‑nvălmășit
  • învălmășitului
  • ‑nvălmășitului
  • învălmășite
  • ‑nvălmășite
  • învălmășitei
  • ‑nvălmășitei
plural
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
  • învălmășiților
  • ‑nvălmășiților
  • învălmășite
  • ‑nvălmășite
  • învălmășitelor
  • ‑nvălmășitelor
vocativ singular
plural
învălmășat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălmășat
  • ‑nvălmășat
  • învălmășatul
  • învălmășatu‑
  • ‑nvălmășatul
  • ‑nvălmășatu‑
  • învălmășa
  • ‑nvălmășa
  • învălmășata
  • ‑nvălmășata
plural
  • învălmășați
  • ‑nvălmășați
  • învălmășații
  • ‑nvălmășații
  • învălmășate
  • ‑nvălmășate
  • învălmășatele
  • ‑nvălmășatele
genitiv-dativ singular
  • învălmășat
  • ‑nvălmășat
  • învălmășatului
  • ‑nvălmășatului
  • învălmășate
  • ‑nvălmășate
  • învălmășatei
  • ‑nvălmășatei
plural
  • învălmășați
  • ‑nvălmășați
  • învălmășaților
  • ‑nvălmășaților
  • învălmășate
  • ‑nvălmășate
  • învălmășatelor
  • ‑nvălmășatelor
vocativ singular
plural
vălmășit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălmășit
  • vălmășitul
  • vălmășitu‑
  • vălmăși
  • vălmășita
plural
  • vălmășiți
  • vălmășiții
  • vălmășite
  • vălmășitele
genitiv-dativ singular
  • vălmășit
  • vălmășitului
  • vălmășite
  • vălmășitei
plural
  • vălmășiți
  • vălmășiților
  • vălmășite
  • vălmășitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălmășit

  • 1. Aruncat de-a valma, în dezordine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbulzit îngrămădit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208.
      surse: DLRLC
    • La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123.
      surse: DLRLC
    • Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învălmăși
    surse: DEX '09 DEX '98

învălmăși învălmășire învălmășit învălmășat vălmăși vălmășire vălmășit

  • 1. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vălmăși attach_file 4 exemple
    exemple
    • Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210.
      surse: DLRLC
    • Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75.
      surse: DLRLC
    • Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat rar A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73.
        surse: DLRLC
      • Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. [de-a] valma și vălmășag.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX