14 definiții pentru învălmășeală vălmășeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învălmășea sf [At: MARCOVICI, D. 196/6 / V: a / Pl: ~eli / E: învălmăși + -eală] 1 Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe Si: încurcătură, învălmășie, învălmășire (1), învălmășit1 (1), (înv) învălmășitură, neorânduială. 2 Forfoteală a unei mulțimi Si: înghesuială, îngrămădeală. 3 (Pex) Zgomot mare Si: zarvă. 4 (Fig) încăierare. 5 (Fig) Confuzie.

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală.

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală.

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ, învălmășeli, s. f. 1. Amestecătură de-a valma, forfoteală a unei mulțimi în dezordine; înghesuială, îngrămădeală, îmbulzeală, neorînduială, agitație; p. ext. zgomot mare, gălăgie, zarvă. Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea... Pe monarc îl urmărește. MACEDONSKI, O. I 105. Învălmășeala lumii, casele mari... îi ațîțau curiozitatea. VLAHUȚĂ, O. A. 96. ◊ Fig. Umerii fetei se zguduiră mai tare de învălmășeala plînsului. SADOVEANU, M. C. 171. 2. Luptă, încăierare. O învălmășeală iute se iscă în pîlcul de călăreți, țipete de moarte sfîșiară glasul vijeliei și prăbușiri grele zguduiră pămîntul. SADOVEANU, O. I 149. Jap se ținea mai deoparte și, cînd învălmășeala era în toi, pornea ca o ghiulea în dulăul vrăjmaș. GALACTION, O. I 309. Din mijlocul acelei învălmășeli groaznice, se auziră deodată mai multe detunături de carabină. BUJOR, S. 128. – Variantă: vălmășeálă (NEGRUZZI, S. I 347) s. f.

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ ~éli f. 1) v. A SE ÎNVĂLMĂȘI. 2) Îngrămădire de lucruri sau de ființe în neorânduială. 3) Forfotă a unei mulțimi de oameni. /a învălmăși + suf. ~eală

învălmășeală f. mare confuziune.

învălmășeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a orĭ de a se învălmăși. Rezultatu eĭ, amestec, îmbulzeală, aglomerațiune de lume: pungașiĭ căutaŭ să profite de învălmășeală. – Și vălm-.

VĂLMĂȘEÁLĂ s. f. v. învălmășeală.

vălmășeală, -ésc, V. învălm-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învălmășeálă s. f., g.-d. art. învălmășélii; pl. învălmășéli

învălmășeálă s. f., g.-d. art. învălmășélii; pl. învălmășéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ s. v. aglomerație.

ÎNVĂLMĂȘEA s. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris.)

Intrare: învălmășeală
învălmășeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălmășea
  • ‑nvălmășea
  • învălmășeala
  • ‑nvălmășeala
plural
  • învălmășeli
  • ‑nvălmășeli
  • învălmășelile
  • ‑nvălmășelile
genitiv-dativ singular
  • învălmășeli
  • ‑nvălmășeli
  • învălmășelii
  • ‑nvălmășelii
plural
  • învălmășeli
  • ‑nvălmășeli
  • învălmășelilor
  • ‑nvălmășelilor
vocativ singular
plural
vălmășeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălmășea
  • vălmășeala
plural
  • vălmășeli
  • vălmășelile
genitiv-dativ singular
  • vălmășeli
  • vălmășelii
plural
  • vălmășeli
  • vălmășelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălmășeală vălmășeală

  • 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi.
    exemple
    • Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea... Pe monarc îl urmărește. MACEDONSKI, O. I 105.
      surse: DLRLC
    • Învălmășeala lumii, casele mari... îi ațîțau curiozitatea. VLAHUȚĂ, O. A. 96.
      surse: DLRLC
    • figurat Umerii fetei se zguduiră mai tare de învălmășeala plînsului. SADOVEANU, M. C. 171.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • O învălmășeală iute se iscă în pîlcul de călăreți, țipete de moarte sfîșiară glasul vijeliei și prăbușiri grele zguduiră pămîntul. SADOVEANU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • Jap se ținea mai deoparte și, cînd învălmășeala era în toi, pornea ca o ghiulea în dulăul vrăjmaș. GALACTION, O. I 309.
      surse: DLRLC
    • Din mijlocul acelei învălmășeli groaznice, se auziră deodată mai multe detunături de carabină. BUJOR, S. 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Învălmăși + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX