21 de definiții pentru învățătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învățătu sf [At: COD. VOR. 3/14 / Pl: -ri / E: învăța + -ătură] 1 (Înv) Deprindere. 2 Învățare (5). 3 Studiu al unei meserii, al unei cărți Si: școală, ucenicie. 4 (Pex) Materie de studiat. 5 Învățare (6). 6 Pregătire științifică Si: instrucție, carte. 7 Învățământ (9). 8 Erudiție. 9 (Pex) Înțelepciune. 10 (Îla) Cu ~ Erudit. 11 (Îla) Fără ~ Incult. 12 Sistem de îndrumări teoretice sau practice într-un anumit domeniu de activitate Si: doctrină. 13 Principiu teoretic sau practic Si: precept. 14 Experiență. 15 Lecție. 16 Pildă. 17 (Spc) Morală a unei fabule. 18 (Îe) A-i fi cuiva ceva de ~ A-i servi cuiva ceva drept experiență pentru a nu mai greși. 19 (Înv; îs) ~ bisericească Predică. 20 (Îas) Cazanie. 21 Sfat. 22 Îndemn. 23 (Îlav) Cu ~ra cuiva Povățuit, îndemnat de cineva. 24 (Înv) Dojană. 25 (Îe) A da cuiva o ~ A învăța minte pe cineva, punându-l în fața unui fapt neplăcut. 26 (Înv) Poruncă. 27 Însărcinare. 28 (Jur; înv; îe) A da ~ A da ordin Si: a porunci. 29 (Îlav) Cu ~ra cuiva Din ordinul cuiva. 30 (Îe) A călca ~ra A încălca legea. 31 (Îae) A nu urma poruncile bisericești.

ÎNVĂȚĂTÚRĂ, (1, 4) învățături, s. f. 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune. 3. Pregătire, studiu, școală; ucenicie. 4. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat. ◊ Expr. A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși. – Învăța + suf. -ătură.

ÎNVĂȚĂTÚRĂ, (1, 4) învățături, s. f. 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune. 3. Pregătire, studiu, școală; ucenicie. 4. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat. ◊ Expr. A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși. – Învăța + suf. -ătură.

ÎNVĂȚĂTÚRĂ, învățături, s. f. 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate, doctrină; principiu teoretic sau practic. Partidul Muncitoresc Romîn, călăuzit de învățăturile lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, conduce și mobilizează clasa muncitoare, în fruntea forțelor întregului popor muncitor, în lupta pentru desființarea exploatării omului de către om și pentru construirea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 176. Tezaurul învățăturii leniniste este imens. El reprezintă continuarea și îmbogățirea învățăturii marxiste în noile condiții ale epocii imperialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 1/1. Învățătura stalinistă despre limbă se dovedește a fi în domeniul toponimiei o călăuză tot atît de sigură ca și în acela al lingvisticii. IORDAN, N. L. XII. 2. Cunoștințe, cultură; înțelepciune. L-au trimes, că-i om cu-nvățătură, Poate că va face bine țării. BENIUC, V. 136. Învățătură am dobîndit de la unii și de la alții și de prin cărți. SADOVEANU, P. M. 17. Dormeau una peste alta vro cîteva sute de cărți vechi... pline de învățătură bizantină. EMINESCU, N. 38. 3. Studiu, școală; ucenicie. Peste puțin Radu își va isprăvi învățătura, va ieși în lume și va fi om cu vază și cu cătare printre ai săi. VLAHUȚĂ, O. A. 104. M-oi duce la școală, la învățătură. SBIERA, P. 152. Sfătuia pre oameni să-și dea copiii la învățătură. CREANGĂ, A. 2. ♦ (Învechit) Materie de studiu. Toate învățăturile pe care alți copii le învăța într-un an, el le învăța într-o lună. ISPIRESCU, L. 2. 4. Povață, sfat, pildă, lecție, morală. E o învățătură care-mi vine prea tîrziu. C. PETRESCU, C. V. 201. Îi dădui toate învățăturile trebuitoare, de cum adică urma să calce și să se cumpănească printre stîncile prăpăstioase ale coastelor muntelui. HOGAȘ, M. N. 184. Am avut ocaziunea de a pune... în aplicare învățăturile și povețele ce se găsesc în cartea ta. ODOBESCU, S. III 42. ◊ Expr. A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi cuiva ca avertisment, ca lecție (pentru a nu mai repeta o greșeală). Să ne fie învățătură pentru altă dată! GALAN, B. I 400. Ceea ce mi se întîmpla era spre învățătura și spre pedeapsa mea. GALACTION, O. I 243. De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură! NEGRUZZI, S. I 251. Învățătură de minte = învățare de minte, v. învățare. Drept vorbind nu le-ar strica oleacă de învățătură de minte. VORNIC, P. 180.

ÎNVĂȚĂTÚRĂ ~i f. 1) Totalitate a tezelor teoretice și a îndrumărilor practice într-un domeniu de activitate; doctrină. 2) Ansamblu de cunoștințe acumulate de cineva; studii. 3) Proces de acumulare a cunoștințelor într-o instituție de învățământ. A se afla la ~. Drept la ~. 4) Concluzie dedusă din practica vieții sociale sau individuale; învățământ; lecție. ◊ A-i fi cuiva de (sau spre) ~ a-i servi drept povață pentru a se feri de greșeli. [G.-D. învățăturii] /a învăța + suf. ~ătură

învățătură f. rezultatul instruirii: 1. instrucțiune: a da copiii la învățătură; 2. știință de carte, erudițiune; 3. doctrină, disciplină; 4. sfat, povață: învățături părintești.

învățătúră f., pl. ĭ. Rezultatu învățăriĭ, lucru care te învață, învățămînt, povață: tata le dă fiilor bune învățăturĭ, învățătura uneĭ fabule (morala). Studiŭ, instrucțiune, școală: a da copiiĭ la învățătură, aceștĭ copiĭ aŭ o bună învățătură. Erudițiune, știință: învățătura Indienilor. Învățătură de minte, pățanie după care te cumințeștĭ, te astîmperĭ: această bătaĭe îĭ va fi acestuĭ băĭat spre învățătură de minte (saŭ spre învăț). Plin de învățăturĭ, instructiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învățătúră s. f., g.-d. art. învățătúrii; (principii, povețe) pl. învățătúri

învățătúră s. f., g.-d. art. învățătúrii; (principii, povețe) pl. învățătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂȚĂTÚRĂ s. 1. v. învățământ. 2. studiu, școală. (A plecat la ~.) 3. învățare, studiu, (înv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 4. carte, cultură, cunoștințe (pl.), instrucție, pregătire, studii (pl.), (înv. și pop.) slovă, (înv. și reg.) cărturărie, (reg.) scrisoare, (înv.) minte, pricopseală, pricopsire. (Om cu ~.) 5. v. știință. 6. doctrină, sistem, teorie. (~ economică; ~ lui Darwin.) 7. v. sfat. 8. v. pildă. 9. concluzie, învățăminte (pl.), (fig.) lecție. (A tras toate ~ile care se impuneau.) 10. v. morală. 11. v. precept. 12. v. parabolă.

ÎNVĂȚĂTÚRĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, deprindere, disciplină, dispoziție, dojană, dojenire, hotărâre, imputare, materie, morală, mustrare, obicei, obiect, obișnuință, observație, ordin, poruncă, reproș.

ÎNVĂȚĂTU s. 1. educație, instrucție, învățămînt, (înv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. studiu, școală. (A plecat la ~.) 3. învățare, studiu, (înv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 4. carte, cultură, cunoștințe (pl.), instrucție, pregătire, studii (pl.), (înv. și pop.) slovă, (înv. și reg.) cărturărie, (reg.) scrisoare, (înv.) minte, pricopseală, pricopsire. (Om cu ~.) 5. știință, (latinism rar) sapiență, (înv.) dăscălie. (O nouă ~.) 6. doctrină, sistem, teorie. (~ economică; ~ lui Marx.) 7. îndemn, îndrumare, povață, povățuire, sfat, vorbă, (pop.) învăț, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gînd, povățuială, povățuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat ~.) 8. pildă, (înv.) paradigmă, (fig.) lecție. (A lua ~ de la cineva de felul cum...) 9. concluzie, învățămînt, (fig.) lecție. (A tras toate ~ile care se impuneau.) 10. morală, pildă, (rar) moralitate, (înv.) matimă. (~ unei fabule.) 11. normă, precept, principiu, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porunceală, poruncită. (~ morală.) 12. pildă, (rar) parimie, (înv.) price. (Le-a spus o ~.)

învățătu s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DEPRINDERE. DISCIPLINĂ. DISPOZIȚIE. DOJANĂ. DOJENIRE. HOTĂRÎRE. IMPUTARE. MATERIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBICEI. OBIECT. OBIȘNUINȚĂ. OBSERVAȚIE. ORDIN. PORUNCĂ. REPROȘ.

CARTE CU ÎNVĂȚĂTÚRĂ s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică.

carte cu învățătu s. v. CAZANIE. CUVÎNT. OMILIE. PREDICĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ V. Pravila lui Vasile Lupu.

CAZANIA LUI VARLAAM (CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ), carte de cult, cuprinzând evangheliile, cîteva legende hagiografice și primele încercări de versificare în limba română (un imn de laudă domnitorului și două imnuri religioase). Tipărită de mitropolitul Varlaam la Iași în 1643. Monument de limbă românească veche.

ÎNVĂȚĂTURĂ DE CREDINȚĂ, culegere cuprinzând normele de bază ale ortodoxiei, redate în trecut sub formă de întrebări și răspunsuri; catehism ortodox.

ÎNVĂȚĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE, operă de mare valoare literară și istorică a lui Neagoe Basarab (paternitate contestată de unii cercetători). Păstrate în manuscris slavon și în mai multe copii în traducere românească, dintre care cea mai veche datează din sec. 17. Lucrarea, cu o structură complexă, are o serioasă amprentă de originalitate, decurgând din trăsăturile specifice ale mediului și ale epocii în care a fost scrisă (sec. 16). Î. îmbină paginile moralizatoare cu cele de teorie politică (formulează concepția conducerii autoritare a statului fundamentată pe dreptate), gândirea socială, izvorâtă din experiența trăită, cu adevărate capitole de manual diplomatic, strategic și militar, cu reflecția filozofică și meditația lirică, fiind totodată un breviar de dogmatică și morală creștin-ortodoxă; ele se constituie într-un îndreptar pentru viitorul domn Teodosie, fiul lui Neagoe.

REPETITIO EST MATER STUDIORUM (lat.) repetiția este mama învățăturii – Precept folosit inițial în școlile de limbă latină și care a căpătat apoi valoare generală: prin repetare, cunoștințele se fixează mai temeinic.

VITA SINE LITTERIS MORS EST (lat.) viața fără învățătură este moarte – Maximă aducând elogiul instruirii și cultivării spiritului.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tobă de carte / de învățătură expr. foarte învățat, foarte instruit.

Intrare: învățătură
învățătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățătu
  • ‑nvățătu
  • învățătura
  • ‑nvățătura
plural
  • învățături
  • ‑nvățături
  • învățăturile
  • ‑nvățăturile
genitiv-dativ singular
  • învățături
  • ‑nvățături
  • învățăturii
  • ‑nvățăturii
plural
  • învățături
  • ‑nvățături
  • învățăturilor
  • ‑nvățăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învățătură

  • 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; principiu teoretic sau practic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: doctrină precept principiu 3 exemple
    exemple
    • Partidul Muncitoresc Romîn, călăuzit de învățăturile lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, conduce și mobilizează clasa muncitoare, în fruntea forțelor întregului popor muncitor, în lupta pentru desființarea exploatării omului de către om și pentru construirea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 176.
      surse: DLRLC
    • Tezaurul învățăturii leniniste este imens. El reprezintă continuarea și îmbogățirea învățăturii marxiste în noile condiții ale epocii imperialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 1/1.
      surse: DLRLC
    • Învățătura stalinistă despre limbă se dovedește a fi în domeniul toponimiei o călăuză tot atît de sigură ca și în acela al lingvisticii. IORDAN, N. L. XII.
      surse: DLRLC
  • 2. Cunoștințe.
    exemple
    • L-au trimes, că-i om cu-nvățătură, Poate că va face bine țării. BENIUC, V. 136.
      surse: DLRLC
    • Învățătură am dobîndit de la unii și de la alții și de prin cărți. SADOVEANU, P. M. 17.
      surse: DLRLC
    • Dormeau una peste alta vro cîteva sute de cărți vechi... pline de învățătură bizantină. EMINESCU, N. 38.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Peste puțin Radu își va isprăvi învățătura, va ieși în lume și va fi om cu vază și cu cătare printre ai săi. VLAHUȚĂ, O. A. 104.
      surse: DLRLC
    • M-oi duce la școală, la învățătură. SBIERA, P. 152.
      surse: DLRLC
    • Sfătuia pre oameni să-și dea copiii la învățătură. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
    • 3.1. învechit Materie de studiu.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toate învățăturile pe care alți copii le învăța într-un an, el le învăța într-o lună. ISPIRESCU, L. 2.
        surse: DLRLC
  • 4. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică.
    exemple
    • E o învățătură care-mi vine prea tîrziu. C. PETRESCU, C. V. 201.
      surse: DLRLC
    • Îi dădui toate învățăturile trebuitoare, de cum adică urma să calce și să se cumpănească printre stîncile prăpăstioase ale coastelor muntelui. HOGAȘ, M. N. 184.
      surse: DLRLC
    • Am avut ocaziunea de a pune... în aplicare învățăturile și povețele ce se găsesc în cartea ta. ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Să ne fie învățătură pentru altă dată! GALAN, B. I 400.
        surse: DLRLC
      • Ceea ce mi se întîmpla era spre învățătura și spre pedeapsa mea. GALACTION, O. I 243.
        surse: DLRLC
      • De vei păgubi în vreo neguțitorie, să-ți fie de învățătură! NEGRUZZI, S. I 251.
        surse: DLRLC
    • 4.2. Învățătură de minte = învățare de minte.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Drept vorbind nu le-ar strica oleacă de învățătură de minte. VORNIC, P. 180.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Învăța + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98