20 de definiții pentru întristat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRISTÁT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe. ♦ Care exprimă tristețe. – V. întrista.

ÎNTRISTÁT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe. ♦ Care exprimă tristețe. – V. întrista.

întristat, ~ă a [At: VARLAAM, C. 60/1 / V: (înv) ~res~ / Pl: ~ați, ~e / E: întrista] 1 Cuprins de tristețe Si: mâhnit, posomorât, trist. 2 Care exprimă tristețe. 3 (Înv) Întristător.

ÎNTRISTÁT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe, trist, posomorît, mîhnit. ♦ Care exprimă tristețe. Trăgîndu-se la o parte, privi iar pe rînd la obrazurile întristate ale celor doi bărbați. SADOVEANU, O. VII 149.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

întrista vtr [At: PSALT. 295/12 / V: (înv) ~res~ / Pzi: ~tez și (rar) întrist / E: în- + trist] 1-2 (A face pe cineva să devină sau) a deveni trist Si: a (se) mâhni, a (se) îndurera.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. A deveni trist; a se mîhni. Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. ◊ Tranz. fact. Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.

A ÎNTRISTÁ ~éz tranz. A face să se întristeze; a amărî; a scârbi. [Sil. în-tris-] /în + trist

A SE ÎNTRISTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî; a se mâhni. /în + trist

întristà v. a (se) face trist, a cauza supărare.

întristéz v. tr. (d. trist). Fac trist, fac durere sufletuluĭ. V. refl. Devin trist.

*máter dolorósa, cuv. latine care înseamnă „mama întristată”, vorbind de Maĭca Domnuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întristá (a ~) vb., ind. prez. 3 întristeáză

întristá vb., ind. prez. 1 sg. întristéz, 3 sg. și pl. întristeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRISTÁT adj. 1. v. supărat. 2. v. trist. 3. v. posomorât.

ÎNTRISTAT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. duios, îndurerat, trist. (Se confesa cu glas ~.) 3. mîhnit, posomorît, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (O față ~.)

Întristat ≠ bucuros, vesel, voios

ÎNTRISTÁ vb. 1. v. mâhni. 2. a afecta, a durea, a îndurera, a mâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. v. posomorî.

ÎNTRISTA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea, a îndurera, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. a (se) mîhni, a (se) posomorî, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (De ce te-ai ~ ?)

A (se) întrista ≠ a (se) bucura, a (se) înveseli, a (se) veseli, a se amuza, a se învoioșa

A se întrista ≠ a se bucura, a se înveseli

Intrare: întristat
întristat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întristat
  • ‑ntristat
  • întristatul
  • întristatu‑
  • ‑ntristatul
  • ‑ntristatu‑
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristata
  • ‑ntristata
plural
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristații
  • ‑ntristații
  • întristate
  • ‑ntristate
  • întristatele
  • ‑ntristatele
genitiv-dativ singular
  • întristat
  • ‑ntristat
  • întristatului
  • ‑ntristatului
  • întristate
  • ‑ntristate
  • întristatei
  • ‑ntristatei
plural
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristaților
  • ‑ntristaților
  • întristate
  • ‑ntristate
  • întristatelor
  • ‑ntristatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întristat

etimologie:

  • vezi întrista
    surse: DEX '09 DEX '98

întrista întristare întristat

  • 1. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni îndurera antonime: bucura înveseli 6 exemple
    exemple
    • Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204.
      surse: DLRLC
    • Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26.
      surse: DLRLC
    • Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181.
      surse: DLRLC
    • Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46.
      surse: DLRLC
    • Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253.
      surse: DLRLC
    • O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + trist
    surse: DEX '09 DEX '98