19 definiții pentru întreține


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în condiții de funcționare; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după fr. entretenir).

întreține [At: HAMANGIU, C. C. 54 / V: (cscj) ~a / Pzi: întrețin / E: între + ține cf fr entretenir] 1 vt A păstra în bune condiții. 2 vt A pune la dispoziția unei instituții mijloacele necesare funcționării. 3 vt A face să dureze Si: a menține. 4-5 vtr A(-și) procura mijloacele necesare traiului. 6-7 vtr (Pex) A (se) hrăni. 8 vt A asigura unei persoane o bună situație materială. 9 vt (Fig) A alimenta. 10 vt A păstra legătura cu cineva prin corespondență. 11 vrr A sta de vorbă cu cineva Si: a se conversa. 12 vt A relata cuiva ceva verbal sau în scris.

ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după fr. entretenir).

ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A ține în stare bună, a păstra ceva în bune condiții. Întreține curat mașina. 2. Tranz. A da, a asigura cuiva mijloacele materiale necesare traiului. A-și întreține părinții.Că bătrînul n-a avut bani spre a întreține cum se cade pe copiii săi, acolo unde îi trimisese nobilele sale intenții, aceasta este probabil. CĂLINESCU, E. 25. ♦ Refl. A-și procura, a cîștiga mijloacele necesare traiului. Se întreținea din poleitul lentilelor comandate. CAMIL PETRESCU, T. II 212. 3. Tranz. (Cu privire la ardere, foc etc.) A face să dureze, a alimenta. Oxigenul întreține arderea.Fig. Să gonim.... acea moliciune ce întreține dezbinarea și neunirea în inimile noastre. ODOBESCU, S. I 24. 4. Refl. (Franțuzism) A sta de vorbă cu cineva; a vorbi cu cineva. Se întreținuse îndelung cu el. PAS, Z. IV 183.

ÎNTREȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susține (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețín, conj. -țină. / după fr. entretenir].

ÎNTREȚÍNE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s’/entretenir)

A ÎNTREȚÍNE întrețín tranz. 1) A ține în stare bună; a păstra în condiții bune; a îngriji. ◊ ~ focul a alimenta focul ca să nu se stingă. ~ o convorbire a conversa. 2) A asigura cu cele trebuincioase traiului; a hrăni. ~ familia. /între- + a ține

A SE ÎNTREȚÍNE mă întrețín intranz. 1) A-și asigura mijloacele de existență. 2) A sta de vorbă; a întreține o convorbire; a conversa. /între- + a ține

întreține v. 1. a ținea în bună stare: a întreține o clădire; 2. a păstra în aceeaș stare, a face să dureze: a întreține pace; 3. a da cele necesare pentru mâncare, îmbrăcăminte: a întreține o familie grea; 4. a convorbi cu cineva: l’am întreținut despre afacerea noastră.

întreținea v vz întreține

*întrețín, -út, a -íne (sud) și a -ineá (nord) v. tr. (după fr. entretenir). Țin în bună stare, îngrijesc: un bun soldat trebuĭe să-șĭ întreție perfect armele. Procur cele necesare, alimentez și îmbrac: a întreține familia. Fac să dureze, alimentez: demagogiĭ întrețin ura săraculuĭ contra bogatuluĭ. Țin cu vorba, vorbesc cuĭva despre: conferențiaru ne-a întreținut cu chestiunea națională. V. refl. Staŭ de vorbă, conversez: ministru s’a întreținut cu șeful servicĭuluĭ despre maĭ multe chestiunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întrețíne (a ~) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețín, 2 sg. întrețíi, 1 pl. întrețínem, 2 pl. întrețíneți; conj. prez. 3 întrețínă; ger. întreținấnd; part. întreținút

întreține (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețin, conj. întrețină)

întrețin, -nă 3 conj., -ne inf., -ținere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREȚÍNE vb. 1. a trăi. (Se ~ din retribuție.) 2. a (se) hrăni, a (se) susține, a (se) ține. (El își ~ părinții.) 3. v. purta. 4. a menține, (fig.) a alimenta, a hrăni. (A ~ o atmosferă de suspiciune.)

ÎNTREȚÍNE vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi.

ÎNTREȚINE vb. 1. a trăi. (Se ~ din retribuție.) 2. a (se) hrăni, a (se) susține, a (se) ține. (El își ~ părinții.) 3. a duce, a purta. (A ~ o corespondență vie cu...) 4. a menține, (fig.) a alimenta, a hrăni. (A ~ o atmosferă de suspiciune.)

întreține vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. VORBI.

Intrare: întreține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întreține
  • ‑ntreține
  • întreținere
  • ‑ntreținere
  • întreținut
  • ‑ntreținut
  • întreținutu‑
  • ‑ntreținutu‑
  • întreținând
  • ‑ntreținând
  • întrețiind
  • ‑ntrețiind
  • întreținându‑
  • ‑ntreținându‑
  • întrețiindu‑
  • ‑ntrețiindu‑
singular plural
  • întreține
  • ‑ntreține
  • întrețineți
  • ‑ntrețineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrețin
  • ‑ntrețin
  • întrețiu
  • ‑ntrețiu
(să)
  • întrețin
  • ‑ntrețin
  • întrețiu
  • ‑ntrețiu
  • întrețineam
  • ‑ntrețineam
  • întreținui
  • ‑ntreținui
  • întreținusem
  • ‑ntreținusem
a II-a (tu)
  • întreții
  • ‑ntreții
(să)
  • întreții
  • ‑ntreții
  • întrețineai
  • ‑ntrețineai
  • întreținuși
  • ‑ntreținuși
  • întreținuseși
  • ‑ntreținuseși
a III-a (el, ea)
  • întreține
  • ‑ntreține
(să)
  • întreți
  • ‑ntreți
  • întreție
  • ‑ntreție
  • întreținea
  • ‑ntreținea
  • întreținu
  • ‑ntreținu
  • întreținuse
  • ‑ntreținuse
plural I (noi)
  • întreținem
  • ‑ntreținem
(să)
  • întreținem
  • ‑ntreținem
  • întrețineam
  • ‑ntrețineam
  • întreținurăm
  • ‑ntreținurăm
  • întreținuserăm
  • ‑ntreținuserăm
  • întreținusem
  • ‑ntreținusem
a II-a (voi)
  • întrețineți
  • ‑ntrețineți
(să)
  • întrețineți
  • ‑ntrețineți
  • întrețineați
  • ‑ntrețineați
  • întreținurăți
  • ‑ntreținurăți
  • întreținuserăți
  • ‑ntreținuserăți
  • întreținuseți
  • ‑ntreținuseți
a III-a (ei, ele)
  • întrețin
  • ‑ntrețin
(să)
  • întreți
  • ‑ntreți
  • întreție
  • ‑ntreție
  • întrețineau
  • ‑ntrețineau
  • întreținu
  • ‑ntreținu
  • întreținuseră
  • ‑ntreținuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întreține întreținere

  • 1. tranzitiv A păstra în stare bună, în condiții de funcționare; a face să dureze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: alimenta menține îngriji 3 exemple
    exemple
    • Întreține curat mașina.
      surse: DLRLC
    • Oxigenul întreține arderea.
      surse: DLRLC
    • figurat Să gonim.... acea moliciune ce întreține dezbinarea și neunirea în inimile noastre. ODOBESCU, S. I 24.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hrăni 3 exemple
    exemple
    • A-și întreține părinții.
      surse: DLRLC
    • Că bătrînul n-a avut bani spre a întreține cum se cade pe copiii săi, acolo unde îi trimisese nobilele sale intenții, aceasta este probabil. CĂLINESCU, E. 25.
      surse: DLRLC
    • Se întreținea din poleitul lentilelor comandate. CAMIL PETRESCU, T. II 212.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv reciproc A sta de vorbă cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conversa dialoga discuta vorbi un exemplu
    exemple
    • Se întreținuse îndelung cu el. PAS, Z. IV 183.
      surse: DLRLC

etimologie: