14 definiții pentru întinge tinge


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întinge [At: TETRAEV. (1574), 247 / V: (reg) încin~ / Pzi: înting / E: în- + ml *tingere] 1 vt A înmuia cu vârful într-un lichid. 2 vt (Pex) A înmuia pâine sau mămăligă într-o mâncare. 3 vt (Îe) A pune brânza în sticlă și a ~ pe dinafară A nu se înțelege cu cineva. 4-5 vtr (Îrg) A (se) atinge.

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Popular) A muia (pîine sau mămăligă) în grăsime, în sos etc. pentru a mînca. Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă, pe care le căptușea apoi cu brînză. SADOVEANU, B. 95. ◊ Absol. Moș Căpățînă începu a întinge și el în mojdeiul pe sfîrșite. HOGAȘ, M. N. 197. Decît să înting în unt Și să mă uit în pămînt, Mai bine-oi întinge-n sare Și m-oi uita la soare. SEVASTOS, N. 28. ♦ (Cu privire la alte obiecte) A muia ușor într-un lichid. Condicaru în picioare îi citea jălbile, întingînd, din vreme în vreme, condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S. 7. – Forme gramaticale: perf. s. întinsei, part. întins. – Variantă: tínge (DUMITRIU, N. 17) vb. III.

A ÎNTÍNGE întíng tranz. fam. (pâinea, mămăliga etc.) A muia într-un produs alimentar (mai ales lichid). ~ mămăliga în mujdei. ~ pâinea în sare. /<lat. intingere

întinge v. a băga, a muia într’un lichid (apă, vin, cerneală, sos). [Lat. INTINGERE].

întíng, -tins, a -tínge v. tr. (lat. tingere și in-tingere, -tinctum, a întinge, a muĭa; it. (in)tingere, fr. teindre, sp. teñir, pg. tingir. V. tinctură). Bag, moĭ într’un lichid orĭ sos: a întinge pînea’n sos și a o duce la gură, a întinge condeĭu’n cerneală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întínge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 întíngă; ger. întingấnd; part. întíns

întínge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. întíngă; ger. întingând; part. întíns


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTÍNGE vb. v. înmuia, muia, uda, umezi.

întinge vb. v. ÎNMUIA. MUIA. UDA. UMEZI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

întínge (întíng, întíns), vb. – A muia, a îmbiba. Lat. tĭngĕre (Pușcariu 886; REW 4504; DAR), cf. it. tingere, fr. teindre, sp. teñir, port. tingir. În parte omonim al lui întinde, datorită omonimiei part. întins (ca în cazul lui încinge cu încinde); totuși, nu pare atît de rar cum presupune DAR, în limba actuală. – Der. întinsoare, s. f. (mîncare cu sos sau grăsime, care se mănîncă întingînd).

Intrare: întinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întinge
  • ‑ntinge
  • întingere
  • ‑ntingere
  • întins
  • ‑ntins
  • întinsu‑
  • ‑ntinsu‑
  • întingând
  • ‑ntingând
  • întingându‑
  • ‑ntingându‑
singular plural
  • întinge
  • ‑ntinge
  • întingeți
  • ‑ntingeți
  • întingeți-
  • ‑ntingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înting
  • ‑nting
(să)
  • înting
  • ‑nting
  • întingeam
  • ‑ntingeam
  • întinsei
  • ‑ntinsei
  • întinsesem
  • ‑ntinsesem
a II-a (tu)
  • întingi
  • ‑ntingi
(să)
  • întingi
  • ‑ntingi
  • întingeai
  • ‑ntingeai
  • întinseși
  • ‑ntinseși
  • întinseseși
  • ‑ntinseseși
a III-a (el, ea)
  • întinge
  • ‑ntinge
(să)
  • întingă
  • ‑ntingă
  • întingea
  • ‑ntingea
  • întinse
  • ‑ntinse
  • întinsese
  • ‑ntinsese
plural I (noi)
  • întingem
  • ‑ntingem
(să)
  • întingem
  • ‑ntingem
  • întingeam
  • ‑ntingeam
  • întinserăm
  • ‑ntinserăm
  • întinseserăm
  • ‑ntinseserăm
  • întinsesem
  • ‑ntinsesem
a II-a (voi)
  • întingeți
  • ‑ntingeți
(să)
  • întingeți
  • ‑ntingeți
  • întingeați
  • ‑ntingeați
  • întinserăți
  • ‑ntinserăți
  • întinseserăți
  • ‑ntinseserăți
  • întinseseți
  • ‑ntinseseți
a III-a (ei, ele)
  • înting
  • ‑nting
(să)
  • întingă
  • ‑ntingă
  • întingeau
  • ‑ntingeau
  • întinseră
  • ‑ntinseră
  • întinseseră
  • ‑ntinseseră
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tinge
  • tingere
  • tins
  • tinsu‑
  • tingând
  • tingându‑
singular plural
  • tinge
  • tingeți
  • tingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ting
(să)
  • ting
  • tingeam
  • tinsei
  • tinsesem
a II-a (tu)
  • tingi
(să)
  • tingi
  • tingeai
  • tinseși
  • tinseseși
a III-a (el, ea)
  • tinge
(să)
  • tingă
  • tingea
  • tinse
  • tinsese
plural I (noi)
  • tingem
(să)
  • tingem
  • tingeam
  • tinserăm
  • tinseserăm
  • tinsesem
a II-a (voi)
  • tingeți
(să)
  • tingeți
  • tingeați
  • tinserăți
  • tinseserăți
  • tinseseți
a III-a (ei, ele)
  • ting
(să)
  • tingă
  • tingeau
  • tinseră
  • tinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întinge tinge

  • 1. popular A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muia uda umezi înmuia 3 exemple
    exemple
    • Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă, pe care le căptușea apoi cu brînză. SADOVEANU, B. 95.
      surse: DLRLC
    • absolut Moș Căpățînă începu a întinge și el în mojdeiul pe sfîrșite. HOGAȘ, M. N. 197.
      surse: DLRLC
    • absolut Decît să înting în unt Și să mă uit în pămînt, Mai bine-oi întinge-n sare Și m-oi uita la soare. SEVASTOS, N. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A muia ușor într-un lichid.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Condicaru în picioare îi citea jălbile, întingînd, din vreme în vreme, condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S. 7.
        surse: DLRLC

etimologie: