19 definiții pentru însămânțare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însămânțare sf [At: ATILA, P. 154 / V: ~sem~ / Pl: ări / E: însămânța] 1 Punere în pământ a semințelor unei culturi Si: însămânțat1 (1), semănare. 2 Punere a icrelor sau a peștilor în apă pentru obținerea culturilor artificiale Si: însămânțat1 3 (Pex) Introducere a gameților masculi în organele genitale femele, pe cale artificială, în vederea reproducției Si: însămânțat1 (3). 4 (Pex) Introducere într-un mediu nutritiv propice a bacteriilor, germenilor microbieni etc. Si: însămânțat1 (4).

ÎNSĂMÂNȚÁRE, însămânțări, s. f. Acțiunea de a însămânța și rezultatul ei; însămânțat1. ◊ Însămânțare artificială = inseminare artificială – V. însămânța.

ÎNSĂMÂNȚÁRE, însămânțări, s. f. Acțiunea de a însămânța și rezultatul ei; însămânțat1. – V. însămânța.

însămânța vt [At: DA ms / Pzi: ez / E: în- + sămânță] 1 A pune în pământ semințele unei culturi Si: a semăna. 2 A pune în apă icre sau pești de reproducție, pentru a obține culturi artificiale. 3 (Pex) A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. 4 (Pex) A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc.

ÎNSĂMÂNȚÁ, însămânțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna1. 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – În + sămânță (după fr. ensemencer).

ÎNSĂMÂNȚÁ, însămânțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna1. 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – În + sămânță (după fr. ensemencer).

ÎNSĂMÎNȚÁ, însămînțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pămînt sămînța necesară unei culturi de cereale; a semăna. Ploaia bogată cade peste șesuri grase și negre, însămînțate de harnici colhoznici pînă la ultima palmă. STANCU, U.R.S.S. 36. ◊ Refl. pas. Pe terenurile gospodăriilor agricole de stat trebuie să se însămînțeze numai sămînță de soi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739. 2. A pune în apă icre sau pești de sămînță necesari unei culturi artificiale. A însămînța un iaz cu crapi. ♦ (Biol.) A depune pe un mediu nutritiv germenii unui microorganism în vederea cultivării lor. A însămînța bulionul cu o cultură de microbi.

ÎNSĂMÎNȚÁRE, insămînțări, s. f. Acțiunea de a însămînța și rezultatul ei. 1. Semănare a unui teren cu sămînța necesară pentru o cultură agricolă; semănat. Terminarea la timp a însămînțărilor adînci de toamnă constituie o datorie patriotică a țărănimii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2808. 2. (Piscicultură) Introducerea unei cantități de icre sau de pești într-o apă, pentru popularea ei cu pești. Însămînțarea unui lac cu pește. ◊ (Zootehnie) Însămînțare artificială = fecundare artificială. Folosirea la maximum a berbecilor de valoare din rasele amelioratoare, prin aplicarea pe scară largă a însămînțărilor artificiale, contribuie în mare măsură la creșterea efectivului de oi cu lînă fină și semifină. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2745.

A ÎNSĂMÂNȚÁ ~éz tranz. 1) (semințe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolți și a crește); a semăna. 2) (terenuri agricole) A cultiva introducând în sol semințe de culturi agricole. 3) biol. (animale) A supune fecundării artificiale. /în + sămânță

însămînțéz, V. însemînțez.

*însemînțéz orĭ însă- v. tr. (d. semință, sămînță, după fr. ensemencer). Barb. Semăn 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însămânțáre s. f., g.-d. art. însămânțắrii; pl. însămânțắri

însămânțáre s. f., g.-d. art. însămânțării; pl. însămânțări

însămânțá (a ~) vb., ind. prez. 3 însămânțeáză

însămânțá vb., ind. prez. 1 sg. însămânțéz, 3 sg. și pl. însămânțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSĂMÂNȚÁRE s. 1. v. semănat. 2. v. semănătură.

ÎNSĂMÂNȚÁ vb. v. semăna.

ÎNSĂMÎNȚA vb. a semăna, (prin Mold. și Olt.) a sămînța. (Au ~ orzul.)

ÎNSĂMÎNȚARE s. însămînțat, semănare, semănat, semănătură, (reg.) sămînțare. (A sosit vremea ~ărilor.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNSĂMÂNȚÁRE (< însămânța) s. f. Acțiunea de a însămânța. ◊ Î. a norilor = pulverizare în norii cu structură microfizică mixtă a unor substanțe chimice (zăpadă carbonică, iodură de argint) în scopul activării procesului de creștere a particulelor care îi alcătuiesc până la dimensiuni precipitabile.

Intrare: însămânțare
însămânțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însămânțare
  • ‑nsămânțare
  • însămânțarea
  • ‑nsămânțarea
plural
  • însămânțări
  • ‑nsămânțări
  • însămânțările
  • ‑nsămânțările
genitiv-dativ singular
  • însămânțări
  • ‑nsămânțări
  • însămânțării
  • ‑nsămânțării
plural
  • însămânțări
  • ‑nsămânțări
  • însămânțărilor
  • ‑nsămânțărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însămânțare

  • 1. Acțiunea de a însămânța și rezultatul ei; însămânțat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Semănare a unui teren cu sămânța necesară pentru o cultură agricolă.
      exemple
      • Terminarea la timp a însămînțărilor adînci de toamnă constituie o datorie patriotică a țărănimii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2808.
        surse: DLRLC
    • 1.2. piscicultură Introducerea unei cantități de icre sau de pești într-o apă, pentru popularea ei cu pești.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Însămânțarea unui lac cu pește.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. zootehnie Însămânțare artificială = fecundare artificială.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Folosirea la maximum a berbecilor de valoare din rasele amelioratoare, prin aplicarea pe scară largă a însămînțărilor artificiale, contribuie în mare măsură la creșterea efectivului de oi cu lînă fină și semifină. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2745.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi însămânța
    surse: DEX '09 DEX '98

însămânța însămânțare

  • 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: semăna (însămânța) sămânța 2 exemple
    exemple
    • Ploaia bogată cade peste șesuri grase și negre, însămînțate de harnici colhoznici pînă la ultima palmă. STANCU, U.R.S.S. 36.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Pe terenurile gospodăriilor agricole de stat trebuie să se însămînțeze numai sămînță de soi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739.
      surse: DLRLC
  • 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A însămânța un iaz cu crapi.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • A însămânța bulionul cu o cultură de microbi.
        surse: DLRLC

etimologie: