ÎNSĂMÂNȚARE, însămânțări, s. f. Acțiunea de a însămânța și rezultatul ei; însămânțat¹. ◊ Însămânțare artificială = inseminare artificială – V. însămânța.

însămânțare sf [At: ATILA, P. 154 / V: ~sem~ / Pl: ~țări / E: însămânța] 1 Punere în pământ a semințelor unei culturi Si: însămânțat¹ (1), semănare. 2 Punere a icrelor sau a peștilor în apă pentru obținerea culturilor artificiale Si: însămânțat¹ 3 (Pex) Introducere a gameților masculi în organele genitale femele, pe cale artificială, în vederea reproducției Si: însămânțat¹ (3). 4 (Pex) Introducere într-un mediu nutritiv propice a bacteriilor, germenilor microbieni etc. Si: însămânțat¹ (4).

ÎNSĂMÂNȚARE, însămânțări, s. f. Acțiunea de a însămânța și rezultatul ei; însămânțat¹. – V. însămânța.

însemânțare sf vz însămânțare

ÎNSĂMÎNȚARE, insămînțări, s. f. Acțiunea de a însămînța și rezultatul ei. 1. Semănare a unui teren cu sămînța necesară pentru o cultură agricolă; semănat. Terminarea la timp a însămînțărilor adînci de toamnă constituie o datorie patriotică a țărănimii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2808. 2. (Piscicultură) Introducerea unei cantități de icre sau de pești într-o apă, pentru popularea ei cu pești. Însămînțarea unui lac cu pește. ◊ (Zootehnie) Însămînțare artificială = fecundare artificială. Folosirea la maximum a berbecilor de valoare din rasele amelioratoare, prin aplicarea pe scară largă a însămînțărilor artificiale, contribuie în mare măsură la creșterea efectivului de oi cu lînă fină și semifină. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2745.

însămânțare s. f., g.-d. art. însămânțării; pl. însămânțări

însămânțare s. f., g.-d. art. însămânțării; pl. însămânțări

însămânțare s. f., g.-d. art. însămânțării; pl. însămânțări

ÎNSĂMÂNȚÁRE (< însămânța) s. f. Acțiunea de a însămânța. ◊ Î. a norilor = pulverizare în norii cu structură microfizică mixtă a unor substanțe chimice (zăpadă carbonică, iodură de argint) în scopul activării procesului de creștere a particulelor care îi alcătuiesc până la dimensiuni precipitabile.

ÎNSĂMÂNȚARE s. 1. v. semănat. 2. v. semănătură.

ÎNSĂMÎNȚARE s. însămînțat, semănare, semănat, semănătură, (reg.) sămînțare. (A sosit vremea ~ărilor.)