ÎNSĂMÂNȚÁRE (< însămânța) s. f. Acțiunea de a însămânța. ◊ Î. a norilor = pulverizare în norii cu structură microfizică mixtă a unor substanțe chimice (zăpadă carbonică, iodură de argint) în scopul activării procesului de creștere a particulelor care îi alcătuiesc până la dimensiuni precipitabile.