7 definiții pentru înnăduși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înnădușì v. 1. a năduși; 2. Mold. a înnăbuși: îi învelia iute cu paie de-i înnădușia CR. sgomot lung înnădușit AL.

înắduș, -ésc și (maĭ rar) nădușesc, a v. tr. (în și nă-dușesc, d. vsl. *ne-dušiti și za-dušiti, a sufoca, d. duhŭ, duh; rus. dušitĭ, a sufoca. V. năduf). Est. Asfixiez, sufoc, înăbuș. V. refl. Mă asfixiez. Vest (înădușesc și maĭ des nădușesc v. intr.). Asud, transpir. – Se zice și se scrie și înn-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnădușesc (transpir), -șească 3 conj., -șeam 1 imp., -șind ger., -șitor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNĂDUȘÍ vb. v. transpira.

ÎNNĂDUȘÍ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

ÎNNĂDUȘI vb. a asuda, a năduși, a transpira. (A ~ din cauza căldurii.)

înnăduși vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

Intrare: înnăduși
verb (VT402)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnăduși
  • ‑nnăduși
  • înnădușire
  • ‑nnădușire
  • înnădușit
  • ‑nnădușit
  • înnădușitu‑
  • ‑nnădușitu‑
  • înnădușind
  • ‑nnădușind
  • înnădușindu‑
  • ‑nnădușindu‑
singular plural
  • înnădușește
  • ‑nnădușește
  • înnădușiți
  • ‑nnădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnădușesc
  • ‑nnădușesc
(să)
  • înnădușesc
  • ‑nnădușesc
  • înnădușeam
  • ‑nnădușeam
  • înnădușii
  • ‑nnădușii
  • înnădușisem
  • ‑nnădușisem
a II-a (tu)
  • înnădușești
  • ‑nnădușești
(să)
  • înnădușești
  • ‑nnădușești
  • înnădușeai
  • ‑nnădușeai
  • înnădușiși
  • ‑nnădușiși
  • înnădușiseși
  • ‑nnădușiseși
a III-a (el, ea)
  • înnădușește
  • ‑nnădușește
(să)
  • înnădușească
  • ‑nnădușească
  • înnădușea
  • ‑nnădușea
  • înnăduși
  • ‑nnăduși
  • înnădușise
  • ‑nnădușise
plural I (noi)
  • înnădușim
  • ‑nnădușim
(să)
  • înnădușim
  • ‑nnădușim
  • înnădușeam
  • ‑nnădușeam
  • înnădușirăm
  • ‑nnădușirăm
  • înnădușiserăm
  • ‑nnădușiserăm
  • înnădușisem
  • ‑nnădușisem
a II-a (voi)
  • înnădușiți
  • ‑nnădușiți
(să)
  • înnădușiți
  • ‑nnădușiți
  • înnădușeați
  • ‑nnădușeați
  • înnădușirăți
  • ‑nnădușirăți
  • înnădușiserăți
  • ‑nnădușiserăți
  • înnădușiseți
  • ‑nnădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnădușesc
  • ‑nnădușesc
(să)
  • înnădușească
  • ‑nnădușească
  • înnădușeau
  • ‑nnădușeau
  • înnăduși
  • ‑nnăduși
  • înnădușiseră
  • ‑nnădușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnăduși înnădușit

etimologie: