14 definiții pentru îngust


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngust, ~ă a [At: CORESI, EV. 109/14 / Pl: ~uști, ~e / E: ml angustus] 1 Care are lățime mică. 2 (Pex) Subțire. 3 (Fig) Delicat. 4 Strâmt. 5 Limitat. 6 (Fig; d. oameni; șîs ~ la minte) Lipsit de orizont Si: mărginit. 7 (Fig) Mediocru. 8 (Fig) Meschin.

ÎNGÚST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea). 2. Subțire, delicat. 3. Strâmt, neîncăpător, mic, limitat. Spațiu îngust.Fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea „la minte”; despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont; mărginit, mediocru. – Lat. angustus.

ÎNGÚST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea). 2. Subțire, delicat. 3. Strâmt, neîncăpător, mic, limitat. Spațiu îngust.Fig. (Despre oameni, adesea cu determinarea „la minte”; despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont; mărginit, mediocru. – Lat. angustus.

ÎNGÚST, -Ă, înguști, -ste, adj. 1. (În opoziție cu lat) Care are lățime mică. Avea dinții strălucitori de albi și ochii veseli sub fruntea îngustă și părul scurt. DUMITRIU, N. 235. Drumeagurile înguste... erau numai de localnici și de călugări cunoscute. SADOVEANU, O. I 539. Umerii înguști și slabi îi tremurau. POPA, V. 306. Spadă lungă și îngustă. ODOBESCU, S. III 74. 2. Subțire, svelt. E din nou tînărul înalt, spătos și cu mijlocul îngust. C. PETRESCU, A. 467. Simțea mînuțele-i calde și înguste în mîinile lui. EMINESCU, N. 37. 3. Fig. Care nu e (destul de) larg; strîmt, mic, limitat. Pe cînd era el tînăr, lumea-i părea îngustă. ALECSANDRI, P. A. 162. ♦ (Despre oameni și despre viața sau manifestările lor) Lipsit de orizont; mărginit, meschin. De ce mai lași iubirea ta bogată Să-ntîrzie în viața mea îngustă? CAZIMIR, L. U. 88. Dibaci, sub latele-i fireturi, Ascunde un talent îngust. CARAGIALE, O. III 119.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngúst adj. m., pl. îngúști; f. îngústă, pl. îngúste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGÚST adj. 1. mic, strâmt, (înv.) strâmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 2. mic. (Pălărie cu boruri ~.) 3. strâmt, strâns, (franțuzism) colant. (Pantaloni ~.) 4. v. subțire. *5. (fig.) v. mărginít.

ÎNGÚST adj. v. meschin.

Îngust ≠ larg, lat, vast


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îngúst (îngústă), adj. – Care are lățime mică, strîmt. – Mr. ngustu, istr. ăngust. Lat. angŭstus (Pușcariu 860; Candrea-Dens., 863; REW 471; DAR), cf. alb. nguštë, sp. angosto.Der. îngusta, vb. (a strînge; a diminua), cf. mr. ngustu, alb. nguston, sp. (ens)angostar (după Pușcariu 861; Candrea-Dens., 864 și REW 467, direct din lat. angŭstāre); îngustime, s. f. (strîmtoare; zgîrcenie, calicie).

ÎNGÚST ~stă (~ști, ~ste) 1) (în opoziție cu lat) Care are lățime mică; care nu este lat; strâmt. Stradă ~stă. Talie ~stă. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de orizont; mărginit; limitat. Vederi ~ste. Interese ~ste.~ la minte prost. /<lat. angustus

îngust a. 1. care are (prea) puțină lățime: stofă îngustă; 2. fig. care are puțină capacitate: spirit îngust; 3. puțin întins: margini înguste. [Lat ANGUSTUS].

îngúst, -ă adj. (lat. angustus; sp. pg. angosto. V. anghilă). Strîmt, care are puțină lărgime: o cale, o scîndură, o panglică îngustă. Fig. Mărginit, prost: spirit îngust. Adv. În mod îngust, prost: a cugeta îngust.

îngúst adj. m., pl. îngúști; f. sg. îngústă, pl. îngúste

ÎNGUST adj. 1. mic, strîmt, (înv.) strîmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 2. mic. (Pălărie cu boruri ~.) 3. strîmt, strîns, (franțuzism) colant. (Pantaloni ~.) 4. mic, subțire. (O talie ~.) 5.* (fig.) încuiat, limitat, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

Intrare: îngust
îngust adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngust
  • ‑ngust
  • îngustul
  • îngustu‑
  • ‑ngustul
  • ‑ngustu‑
  • îngustă
  • ‑ngustă
  • îngusta
  • ‑ngusta
plural
  • înguști
  • ‑nguști
  • înguștii
  • ‑nguștii
  • înguste
  • ‑nguste
  • îngustele
  • ‑ngustele
genitiv-dativ singular
  • îngust
  • ‑ngust
  • îngustului
  • ‑ngustului
  • înguste
  • ‑nguste
  • îngustei
  • ‑ngustei
plural
  • înguști
  • ‑nguști
  • înguștilor
  • ‑nguștilor
  • înguste
  • ‑nguste
  • îngustelor
  • ‑ngustelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngust

  • 1. Care are lățime mică (în raport cu lungimea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: lat 4 exemple
    exemple
    • Avea dinții strălucitori de albi și ochii veseli sub fruntea îngustă și părul scurt. DUMITRIU, N. 235.
      surse: DLRLC
    • Drumeagurile înguste... erau numai de localnici și de călugări cunoscute. SADOVEANU, O. I 539.
      surse: DLRLC
    • Umerii înguști și slabi îi tremurau. POPA, V. 306.
      surse: DLRLC
    • Spadă lungă și îngustă. ODOBESCU, S. III 74.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • E din nou tînărul înalt, spătos și cu mijlocul îngust. C. PETRESCU, A. 467.
      surse: DLRLC
    • Simțea mînuțele-i calde și înguste în mîinile lui. EMINESCU, N. 37.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Spațiu îngust.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Pe cînd era el tînăr, lumea-i părea îngustă. ALECSANDRI, P. A. 162.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre oameni, despre viața sau manifestările oamenilor) Lipsit de orizont.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mediocru meschin mărginit 2 exemple
      exemple
      • De ce mai lași iubirea ta bogată Să-ntîrzie în viața mea îngustă? CAZIMIR, L. U. 88.
        surse: DLRLC
      • Dibaci, sub latele-i fireturi, Ascunde un talent îngust. CARAGIALE, O. III 119.
        surse: DLRLC

etimologie: