11 definiții pentru îngrozitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngrozitor, ~oare [At: CONACHI, P. 292 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: îngrozi + -(i)tor)] 1 a Care înspăimântă Si: groaznic, înfiorător, îngrozit2 (4). 2 a (Înv) Amenințător. 3 av Foarte mult. 4 av Foarte intens. 5 av (Înaintea unui adjectiv sau adverb; udp „de”) Foarte.

ÎNGROZITÓR, -OÁRE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește; înspăimântător, înfricoșător, înfiorător, îngrozit, grozav, groaznic. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult, foarte intens. Suferă îngrozitor. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. „de”) Foarte. Îngrozitor de zgârcit.Îngrozi + suf. -tor.

ÎNGROZITÓR, -OÁRE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește; înspăimântător, înfricoșător, înfiorător, îngrozit, grozav, groaznic. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult, foarte intens. Suferă îngrozitor. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. „de”) Foarte. Îngrozitor de zgârcit.Îngrozi + suf. -tor.

ÎNGROZITÓR, -OÁRE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește, care inspiră groază; înspăimîntător, înfiorător, grozav. Se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. Au trecut... prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare. CREANGĂ, P. 94. Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare. EMINESCU, O. I 148. ♦ (Adverbial) a) Foarte tare, foarte mult. Mă doare capul îngrozitor.Fasciștii germani au incendiat totul... Populația, cîtă nu s-a putut retrage, a suferit îngrozitor. STANCU, U.R.S.S. 84. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. «de», le intensifică sensul) Erau îngrozitor de urîte. DUMITRIU, N. 86.

ÎNGROZITÓR1 adv. 1) Foarte tare. Mă doare ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. Mi-e ~ de urât. ~ de supărat. /a îngrozi + suf. ~tor

ÎNGROZITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care îngrozește; capabil să provoace groază; înspăimântător; înfricoșător; înfiorător; sinistru. Vuiet ~. Scenă ~oare. /a îngrozi + suf. ~tor

îngrozitor a. care îngrozește.

îngrozitór, -oáre adj. Care te îngrozește, teribil. Adv. Teribil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrozitór adj. m., pl. îngrozitóri; f. sg. și pl. îngrozitoáre

îngrozitór adj. m., pl. îngrozitóri; f. sg. și pl. îngrozitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGROZITÓR adj. 1. v. groaznic. 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, înspăimântător, macabru, monstruos, oribil, sângeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~oare.) 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~oare.)

ÎNGROZITOR adj. 1. groaznic, înfiorător, înfricoșător, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoșător, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

Intrare: îngrozitor
îngrozitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrozitor
  • ‑ngrozitor
  • îngrozitorul
  • îngrozitoru‑
  • ‑ngrozitorul
  • ‑ngrozitoru‑
  • îngrozitoare
  • ‑ngrozitoare
  • îngrozitoarea
  • ‑ngrozitoarea
plural
  • îngrozitori
  • ‑ngrozitori
  • îngrozitorii
  • ‑ngrozitorii
  • îngrozitoare
  • ‑ngrozitoare
  • îngrozitoarele
  • ‑ngrozitoarele
genitiv-dativ singular
  • îngrozitor
  • ‑ngrozitor
  • îngrozitorului
  • ‑ngrozitorului
  • îngrozitoare
  • ‑ngrozitoare
  • îngrozitoarei
  • ‑ngrozitoarei
plural
  • îngrozitori
  • ‑ngrozitori
  • îngrozitorilor
  • ‑ngrozitorilor
  • îngrozitoare
  • ‑ngrozitoare
  • îngrozitoarelor
  • ‑ngrozitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrozitor

  • exemple
    • Se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99.
      surse: DLRLC
    • Au trecut... prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare. CREANGĂ, P. 94.
      surse: DLRLC
    • Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Foarte mult, foarte intens.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Suferă îngrozitor.
        surse: DEX '09
      • Mă doare capul îngrozitor.
        surse: DLRLC
      • Fasciștii germani au incendiat totul... Populația, cîtă nu s-a putut retrage, a suferit îngrozitor. STANCU, U.R.S.S. 84.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (și) adverbial Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prepoziția „de”:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: extraordinar extrem foarte 2 exemple
      exemple
      • Îngrozitor de zgârcit.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Erau îngrozitor de urîte. DUMITRIU, N. 86.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Îngrozi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98