14 definiții pentru înghesuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHESUIÁLĂ, înghesuieli, s. f. Îngrămădire de ființe sau de lucruri într-un loc; îmbulzeală, aglomerație. [Pr.: -su-ia-] – Înghesui + suf. -eală.

ÎNGHESUIÁLĂ, înghesuieli, s. f. Îngrămădire de ființe sau de lucruri într-un loc; îmbulzeală, aglomerație. [Pr.: -su-ia-] – Înghesui + suf. -eală.

înghesuia sf [At: GCR / Pl: ~ieli / E: înghesui + -eală] 1 Îngrămădire. 2 Îmbulzeală. 3 Aglomerație. 4 Strâmtoare.

ÎNGHESUIÁLĂ, înghesuieli, s. f. l. Îngrămădire de oameni sau de lucruri; îmbulzeală, aglomerare. Între cele două clădiri înghesuiala era mai mare. REBREANU, R. II 200. Cum scapă de înghesuiala de la intrare, Moș Gheorghe stă locului să-și facă socotelile. SP. POPESCU, M. G. 92. 2. (Familiar) Necaz, belea, bucluc. Și adică ce... – începu zgîrcitul supărat – să cheltuiesc eu zece sfanți, ca să scap un drac de la înghesuială? VISSARION, B. 83.

ÎNGHESUIÁLĂ ~iéli f. Situație creată prin înghesuire. [Sil. -su-ia-] /a înghesui + suf. ~eală

înghesuĭálă f., pl. ĭelĭ. Înghemuĭală, îmbulzeală, aglomerațiune.

înghesueală f. mare grămădire de oameni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghesuiálă s. f., g.-d. art. înghesuiélii; pl. înghesuiéli

înghesuiálă s. f., g.-d. art. înghesuiélii; pl. înghesuiéli

înghesuială, pl. înghesuieli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGHESUIÁLĂ s. v. aglomerație.

ÎNGHESUIA s. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban., prin Olt. și Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris în magazin.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înghesuială, înghesuieli s. f. (intl.) 1. necaz; bucluc; situație dificilă. 2. razie.

înghesuială, înghesuieli s. f. (intl.) 1. necaz; bucluc; situație dificilă. 2. razie.

a cădea la înghesuială expr. (intl.) a fi reținut de poliție cu ocazia unei razii.

a prinde (pe cineva) la înghesuială expr. a încolți (pe cineva); a aborda (pe cineva) fără a-i da posibilitatea să se eschiveze.

Intrare: înghesuială
înghesuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghesuia
  • ‑nghesuia
  • înghesuiala
  • ‑nghesuiala
plural
  • înghesuieli
  • ‑nghesuieli
  • înghesuielile
  • ‑nghesuielile
genitiv-dativ singular
  • înghesuieli
  • ‑nghesuieli
  • înghesuielii
  • ‑nghesuielii
plural
  • înghesuieli
  • ‑nghesuieli
  • înghesuielilor
  • ‑nghesuielilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghesuială

  • 1. Îngrămădire de ființe sau de lucruri într-un loc.
    exemple
    • Între cele două clădiri înghesuiala era mai mare. REBREANU, R. II 200.
      surse: DLRLC
    • Cum scapă de înghesuiala de la intrare, Moș Gheorghe stă locului să-și facă socotelile. SP. POPESCU, M. G. 92.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Și adică ce... – începu zgîrcitul supărat – să cheltuiesc eu zece sfanți, ca să scap un drac de la înghesuială? VISSARION, B. 83.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înghesui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98