16 definiții pentru îngemăna ingemena


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.

îngemăna [At: BIBLIA (1688) 1362 / V: ~mâna / Pzi: ~nez, îngemăn / E: ml *ingeminare] 1-2 vtr A (se) uni strâns. 3-4 vtr A (se) împreuna. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtr A (se) amesteca. 9 vi (Înv; d. rumegătoare) A avea copita spintecată în două.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez și îngémăn, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.

ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].

ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)

A ÎNGEMĂNÁ ~éz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

A SE ÎNGEMĂNÁ mă ~éz intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].

îngemănéz v. tr. (d. geamăn). Împreun, îmbin, unesc. V. refl. Mă îmbin, mă unesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!îngemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz, 2 sg. îngemănézi, 3 îngemăneáză; conj. prez. 3 îngemănéze

îngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. și pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemănéze/îngémene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGEMĂNÁ vb. v. îmbina.

ÎNGEMĂNA vb. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni. (Cum se ~ aceste elemente?)

Intrare: îngemăna
îngemăna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănare
  • ‑ngemănare
  • îngemănat
  • ‑ngemănat
  • îngemănatu‑
  • ‑ngemănatu‑
  • îngemănând
  • ‑ngemănând
  • îngemănându‑
  • ‑ngemănându‑
singular plural
  • îngemănea
  • ‑ngemănea
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngemănez
  • ‑ngemănez
(să)
  • îngemănez
  • ‑ngemănez
  • îngemănam
  • ‑ngemănam
  • îngemănai
  • ‑ngemănai
  • îngemănasem
  • ‑ngemănasem
a II-a (tu)
  • îngemănezi
  • ‑ngemănezi
(să)
  • îngemănezi
  • ‑ngemănezi
  • îngemănai
  • ‑ngemănai
  • îngemănași
  • ‑ngemănași
  • îngemănaseși
  • ‑ngemănaseși
a III-a (el, ea)
  • îngemănea
  • ‑ngemănea
(să)
  • îngemăneze
  • ‑ngemăneze
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănă
  • ‑ngemănă
  • îngemănase
  • ‑ngemănase
plural I (noi)
  • îngemănăm
  • ‑ngemănăm
(să)
  • îngemănăm
  • ‑ngemănăm
  • îngemănam
  • ‑ngemănam
  • îngemănarăm
  • ‑ngemănarăm
  • îngemănaserăm
  • ‑ngemănaserăm
  • îngemănasem
  • ‑ngemănasem
a II-a (voi)
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
(să)
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănarăți
  • ‑ngemănarăți
  • îngemănaserăți
  • ‑ngemănaserăți
  • îngemănaseți
  • ‑ngemănaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngemănea
  • ‑ngemănea
(să)
  • îngemăneze
  • ‑ngemăneze
  • îngemănau
  • ‑ngemănau
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănaseră
  • ‑ngemănaseră
îngemăna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT40)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănare
  • ‑ngemănare
  • îngemănat
  • ‑ngemănat
  • îngemănatu‑
  • ‑ngemănatu‑
  • îngemănând
  • ‑ngemănând
  • îngemănându‑
  • ‑ngemănându‑
singular plural
  • îngeamănă
  • ‑ngeamănă
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngemăn
  • ‑ngemăn
(să)
  • îngemăn
  • ‑ngemăn
  • îngemănam
  • ‑ngemănam
  • îngemănai
  • ‑ngemănai
  • îngemănasem
  • ‑ngemănasem
a II-a (tu)
  • îngemeni
  • ‑ngemeni
(să)
  • îngemeni
  • ‑ngemeni
  • îngemănai
  • ‑ngemănai
  • îngemănași
  • ‑ngemănași
  • îngemănaseși
  • ‑ngemănaseși
a III-a (el, ea)
  • îngeamănă
  • ‑ngeamănă
(să)
  • îngemene
  • ‑ngemene
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănă
  • ‑ngemănă
  • îngemănase
  • ‑ngemănase
plural I (noi)
  • îngemănăm
  • ‑ngemănăm
(să)
  • îngemănăm
  • ‑ngemănăm
  • îngemănam
  • ‑ngemănam
  • îngemănarăm
  • ‑ngemănarăm
  • îngemănaserăm
  • ‑ngemănaserăm
  • îngemănasem
  • ‑ngemănasem
a II-a (voi)
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
(să)
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănarăți
  • ‑ngemănarăți
  • îngemănaserăți
  • ‑ngemănaserăți
  • îngemănaseți
  • ‑ngemănaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngeamănă
  • ‑ngeamănă
(să)
  • îngemene
  • ‑ngemene
  • îngemănau
  • ‑ngemănau
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănaseră
  • ‑ngemănaseră
ingemena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngemăna îngemănare îngemănat ingemena

  • 1. A (se) uni (1.) strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca.
    exemple
    • N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40.
      surse: DLRLC
    • Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.
      surse: DLRLC

etimologie: